„…Cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste.” (Proverbele 13:18)

     Nu prea ne place să fim confruntați, nu-i așa?! Dar e greu, dacă nu imposibil, să creștem fără confruntare! Confruntarea sănătoasă ne cere să „spunem adevărul în dragoste” celor pe care îi prețuim. La fel cum Dumnezeu ne confruntă pe fiecare dintre noi în domeniile în care trebuie să creștem, El Se așteaptă să facem și noi la fel cu ceilalți. E un lucru ușor? Nu! Dar există câteva principii călăuzitoare care ne pot ajuta: 1) Discută cu persoana în cauză, nu discuta despre ea. Confruntarea sănătoasă trebuie să fie directă și, dacă se poate, trebuie făcută între patru ochi. Ea necesită comunicare atentă, cu fermitate, dar cu har! Când oamenii suferă, ocupă-te de ei cu atenție. 2) Nu exagera și nu folosi șiretlicuri spirituale. Oferă exemple specifice. Nu te ascunde în spatele unor cuvinte precum „Cred că Domnul mi-a arătat că greșești!” Când profetul Natan l-a confruntat pe regele David, referitor la păcatul său cu Batșeba, el a vorbit foarte clar, chiar dacă s-a folosit de o ilustrație. Trebuie să-ți ții emoțiile în frâu; lasă suficient timp între ofensă și confruntare, pentru a putea înlătura, prin rugăciune, orice sentiment de mânie pe care l-ai putea avea. 3) Nu arunca vina asupra persoanei; ajut-o! Nu lăsa persoana în cauză să se frământe fără să-i oferi o direcție clară privind felul în care se poate îndrepta. Nu ar fi cinstit și nici constructiv! De fapt, ar putea duce la probleme mai intense și la complicații nedorite. Cea mai bună abordare este să identifici problema cu calm și să sugerezi modalități de a o rezolva. Scopul tău nu este să demaști pe cineva, ci să-i arăți o cale mai bună. 4) Nu fi critic; fii plin de compasiune. Poți să pierzi din vedere orice altceva, dar nu rata lucrul acesta! În caz contrar, te vei trezi că judeci, în loc să confrunți. Dacă ești cinstit, vei recunoaște că și propriul tău drum spre izbândă a avut destule slăbiciuni!… Așa că, apropie-te de oameni cu dragoste și cu grijă!