„Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.” (Iacov 3:16)

     Se spune că un pastor a fost întrebat odată de un sceptic: „Credeți că există diavolul cu adevărat?” Pastorul a zâmbit și i-a răspuns cu o întrebare: „Ați participat vreodată la vreo întâlnire pentru distribuirea fondurilor?!” Lăsând gluma la o parte, dacă faci parte dintr-o biserică, indiferent de cât timp, știi că cearta își scoate capul chiar și în familia lui Dumnezeu la fel cum o face în oricare altă parte. Pavel și Barnaba, care formaseră o strălucită echipă misionară, au permis ca o diferență de opinie cu privire la Ioan Marcu să-i separe, până acolo încât nu au mai putut lucra împreună. Deși mai târziu, apostolul Pavel s-a răzgândit, în Scriptură a rămas menționarea acestei neînțelegeri dintre ei. Iar când scrie (în Filipeni 4:2-3) despre Evodia și Sintichia: „Să fie cu un gând în Domnul. Pe tine, adevărat tovarăş de jug, te rog să vii în ajutorul femeilor acestora, care au lucrat împreună cu mine pentru Evanghelie”, cred că avea acest lucru în minte. Cearta ne împiedică rugăciunile, ne mută atenția de la sufletele pierdute și ne face să fim lipsiți de eficiență în lucrarea noastră. Fiecare și toți trebuie să învățăm să ne respectăm reciproc talentele, perspectivele și pozițiile, în loc să le invidiem sau să le contestăm. Cu alte cuvinte, învață să nu fii de acord fără să fii dezagreabil! Biblia ne învață: „Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele. Înţelepciunea care vine de sus, este, întâi, curată, apoi pașnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică. Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.” (Iacov 3:16-18) Și nu uita că Dumnezeu îi binecuvântează pe făcătorii de pace (vezi Matei 5:9). Așadar, atunci când apar certuri în comunitatea ta, stabilește-ți ca misiune semănarea păcii!