Bucuria Domnului
Filipeni 3:1.”Încolo frații mei, bucurați-vă în Domnul.”
Filipeni 4.4.”Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic: bucurați-vă.”
”Bucuria, este una din Roada Duhului Sfânt. Știm bine că Duhul Sfânt locuiește în noi. Trupul nostru este Templul Său. El, Duhul nu doarme în noi, ci așteaptă voința noastră să o unim cu voința Lui, pentru a fi lucrători împreună cu El, la cucerirea sufletului nostru pentru Împărăție, prin curățarea întregului domeniu sufletesc de rămășițele ”omului vechi” care a murit la cruce împreună cu Hristos și aducerea lucrurilor ”omului nou” care să instaleze în suflet întreaga Roadă a Duhului, să rodească și să multiplice ”Sămânța” adică pe Hristos din noi, înprejurul nostru. Noi ca fii suntem chemați pentru a duce ”Sămânța” bună și nu sămânța unei religii, oricât de cu Biblia în mână ar fi, fiindcă toate religiile au Cuvânt din Biblie, dar nu trebuie mult să asculți ce spun și-ți dai seama ce multiplică, pe Hristos, ori denominația lui.”Bucuria” ca Roadă a Duhului este una care descopere foarte repede cine este acolo în suflet Stăpân și Domn.”Bucuria” Domnului nu atârnă de împrejurările vieții, pot interveni încercări ale credinței noastre, dar ”Bucuria” nu este învinsă. Chiar de vine necazul ori plânsul,”Bucuria” Domnului scurtcircuitează puterea lor și inima se întărește, se ridică, pentru că Duhul Domnului aduce Cuvântul potrivit, în care bucuria te inundă și chiar în mijlocul luptei, ești bucuros și liniștit. Când Neemia zidise zidurile Ierusalimului și vroia să sărbătorească Paștele Domnului, împreună cu poporul, poporul auzind citirea Legii au început toți să se mâhnească și să plângă. Neemia a zis:
Neemia 8:10b-11b.”. . căci ziua aceasta este închinată Domnului nostru; nu vă mâhniți căci ”bucuria” Domnului este TĂRIA voastră... . . Tăceți, căci ziua aceasta este sfântă: nu vă mâhniți.”
Cu cât mai mult noi în ”ziua Harului” Domnului Isus să mai fim mâhniți și fără bucurie. Unii fii zic,”că așa-i place Domnului să plângem” decât să fim bucuroși. Oare? În 1 Petru 1:1 în vorbește despre binecuvântările Domnului pentru noi, moștenirea și mântuirea, care le avem în El, prin credință. Apoi continuă în versetele 6-8.
”În ea voi vă ”bucurați” mult, măcar că acum dacă trebuie, sunteți întristați pentru puțină vreme, prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinței voastre cu mult mai scumpă decât aurul, care piere și care totuși este cercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava și cinstea la arătarea lui Isus Hristos, pe care voi Îl iubiți, fără să-L fi văzut, credeți în El fără să-L vedeți și vă ”bucurați cu o ”Bucurie” negrăită și strălucită.”
Oare, așa ceva, în mijlocul încercărilor credinței noastre,”Bucurie” negrăită și strălucită? Da, da, Hristos în noi nădejdea slavei. Hristos din noi rezistă, se bucură și cel rău care aduce încercările rămâne chiar totdeauna de rușine.”Bucuria” Domnului este TĂRIA noastră. Acolo unde-I Hristos și Duhul Lui, Roada Duhului ”bucuria„ este prezentă, chiar în advesități. Suntem în Hristos, pe domeniul Împărăției Lui și nu putem trăi supărați, mânioși, triști, aceste fiind antonimele ”bucuriei”.”Bucuria” Domnului este tăria noastră întotdeauna.
Romani 14:17.”Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci neprihănire, pace și ”bucurie” în Duhul Sfânt.”
Mulțumim Tată, pentru această moștenire a Împărăției Tale pentru noi fiii Tăi, în Hristos. Dacă noi ca părinți pe pământ nu putem să ne vedem copiii triști și amărâți, cum ai putea Tu să-Ți vezi fiii disperați, depresivi și mâhniți? Nu, nu, Tu ne vrei bucuroși, sănătoși și plini de Harul Tău, chiar în circumstanțe negative, dar în care în Tine și cu Tine suntem mai mult decât biruitori, în Hristos Isus, Iubitul inimii noastre. Amin!