„Te rog, să nu fie ceartă… căci suntem fraţi.” (Geneza 13:8)

     Certurile din familie scot la lumină tot ce e mai rău, și tot ce e mai bun din noi. Însă nu conflictul în sine este problema, ci caracterul! Neînțelegerea nu face decât să descopere ce este important pentru noi. Prioritatea lui Avraam era familia, a lui Lot: să se îmbogățească; preocuparea lui Avraam era armonia, a lui Lot era auto-conservarea; Avraam era mânat de credință, Lot – de lăcomie; Avraam era unul care dăruiește, Lot era unul care umbla după avantaje. Să vedem însă ce turnură a luat întâmplarea aceasta. Ce-ar fi trebuit să se întâmple? Cel mai tânăr ar fi trebuit să se supună celui mai în vârstă; ucenicul ar fi trebuit să-l recunoască pe lider; persoana mai puțin spirituală ar fi trebuit s-o recunoască pe cea mai spirituală. Însă Lot a eșuat în toate aceste privințe! Ce s-ar fi putut întâmpla? În calitatea sa de slujitor ales de Dumnezeu, Avraam și-ar fi putut asuma statutul de privilegiat, și-ar fi putut impune voința – dar n-a făcut-o. Ar fi putut să se preocupe de victorie, dar n-a făcut-o. I-ar fi putut pretinde lui Lot restituirea datoriilor, dar a refuzat. Și-atunci, ce s-a întâmplat de fapt? Mai întâi, Avraam a pus relația mai presus de interesul personal. În al doilea rând, a renunțat la „drepturile” sale pentru a menține pacea în familie. În al treilea rând, „a întors celălalt obraz” și s-a lăsat pe mâna lui Lot. Cel mare a cedat în fața celui mai mic! Cel puternic a avut îngăduință față de cel slab! Cel matur a dat dovadă de înțelegere și bunăvoință față de cel imatur! L-a făcut asta pe Avraam să fie mai slab, iar pe Lot să fie mai puternic? A pierdut Avraam, și a câștigat Lot? Nu! Dumnezeu are întotdeauna ultimul cuvânt! Și iată care a fost: „Ridică-ţi ochii şi… priveşte spre miazănoapte şi spre miazăzi, spre răsărit şi spre apus; căci toată ţara pe care o vezi ţi-o voi da ţie şi seminţei tale în veac.” (Geneza 13:14-15) Când faci lucrurile după voia lui Dumnezeu, ești cu siguranță pe drumul care duce la pace și prosperitate!