„Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi…” (Iacov 5:17)

     Prorocul Ilie a avut un moment când ajunsese atât de deznădăjduit, încât și-a dorit să moară. Și asta s-a întâmplat când tocmai repurtase una dintre cele mai mari victorii ale sale. Tocmai ce chemase foc din cer pe Muntele Carmel… iar acum, iată-l trecând de la exaltare la epuizare! Noi uităm că atunci când avem succes și ne place ceea ce facem, putem ajunge să fim secătuiți din punct de vedere fizic, mental și emoțional. Așadar, dacă ești o persoană ghidată de scop, și nu ai limite, ai grijă! Să vedem ce s-a întâmplat cu Ilie: 1) Epuizarea l-a făcut pe Ilie să-și piardă perspectiva. El, care tocmai biruise 850 de prooroci mincinoși (vezi 1 Împărați 18:19), fugea acum de o singură femeie: de Izabela. Generalul George Patton Jr. a spus: „Epuizarea face din noi toți niște lași!” Credința ne părăsește, când se instalează epuizarea! Aceasta ne distorsionează gândirea și ne face să trecem cu vederea puterea lui Dumnezeu și promisiunile Sale. Oboseala mentală plus epuizarea fizică este o combinație mortală, care aduce deznădejde și crează iluzia că nu mai avem soluții! 2) Teama l-a făcut pe Ilie să se izoleze. El și-a lăsat slujitorul în Beer-Șeba și s-a dus singur în pustie, spunându-I lui Dumnezeu: „am rămas numai eu singur şi caută să-mi ia viaţa!” (1 Împărați 19:10). În acel moment, Ilie se afla în cea mai nepotrivită companie – a lui însuși! Când te simți deznădăjduit, nu este timpul potrivit să te izolezi; dimpotrivă, e momentul în care ai nevoie de Dumnezeu și de persoanele care te iubesc și care te pot ajuta să te ridici din nou. Chiar și apostolul Pavel a avut nevoie de ajutor. După ce a scris că: „în Macedonia… am fost necăjiţi în toate chipurile: de afară lupte, dinăuntru temeri”, el a adăugat: „Dar Dumnezeu, care mângâie pe cei smeriţi, ne-a mângâiat prin venirea lui Tit.” (2 Corinteni 7:5-6). Așadar,    trebuie să știi pe cine să suni când ești deprimat, la cine trebuie să apelezi… Nu mai amâna, ci treci la fapte!