Sămânța Cuvântului

   Sămânța este Cuvântul și Cuvântul este Isus Hristos în noi. Această Sămânță a fost rânduită încă din Eden, ca, Ceea care va zdrobi capul înșelătorului. La împlinirea vremii, Sămânța a venit și capul sarpelui a fost zdrobit, la cruce. În toți și peste toți cei ce sunt în Hristos, născuți din Sămânța care nu poate putrezi, șarpele nu are șanse, decât atât cât ei îi dau voie în viața lor sufletească, ca să-i tulbure, prin necunoștința identității lor și neînnoirea minții lor cu Cuvântul. Ei nu au ajuns la cunoștința că sunt neprihănirea lui Dumnezeu în Hristos, pentru că lipsește învățătura despre lucrarea crucii lui Hristos, terminată odată pentru totdeauna. Atunci când ”Sămânța Cuvântului” este vestită și auzită, credința vine în inima omului și Sămânța, adică Hristos împreună cu Duhul Sfânt naște omul din nou, un om nou născut în Hristos, iar această Sămânță a Cuvântului, fiind vie, rămâne vie pentru vecie. Se poate pe parcurs omul să se răzvrătească de la a crede Adevărul din pricina multor lucruri știute și neștiute, însă Sămânța nu putrezește și dacă Cuvântul zice asta este drept. Într-o zi, într-o situație, într-un anturaj Sămânța încolțește și se maturizează dacă găsește un pământ prielnic care poate să fie udat și îngrijit pentru dezvoltarea Seminței, ca apoi să rodească rod bogat. Câteva referințe:

   Matei 4:26-29.”El a mai zis: „Împărăția lui Dumnezeu este ca un om care aruncă sămânță în pământ. Fie că el doarme, fie că se scoală, zi și noapte, sămânța încolțește și crește fără să știe el cum. Pământul rodește de la sine – mai întâi firul verde, apoi spicul, iar apoi grâu deplin în spic. Când rodul este copt, trece imediat secera prin el, pentru că a sosit secerișul“. - ”Sămânța Cuvântului se seamănă în Împărăția lui Dumnezeu. Semănătorii suntem noi. Grija noastră este să semănăm Cuvântul Lui, Sămânța bună, cu dragoste și devotament, pentru a aduce mulți fii la slava Domnului, în Împărăție. Când știi că Sămânța a fost semănată într-un pământ bun, Cel ce va face să crească este Domnul și rodul este asigurat și secerat la vremea lui. O sămânță bună în pământ moare, apoi roada nu numai se adaugă, ci se multiplică. De aceea și semănătorii trebuie să fie morți față de păcat și vii pentru Dumnezeu, oameni care au murit și au înviat împreună cu Hristos, pentru ca rodul crescut în Împărăție să fie dus la desăvârșire și la plinătatea lui Hristos, pentru o viață de biruință, în care Hristos, El să fie glorificat. Acest fiu de Dumnezeu, rodul Seminței Cuvântului, nu este fire, ci este duh, umplut de Duhul Sfânt, prin Harul Lui.

   1 Ioan 3:9.”Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuiește, pentru că ”Sămânța” lui Dumnezeu rămâne în el. Și el nu poate continua să păcătuiască, fiindcă este născut din Dumnezeu.” - ”Sămânța Cuvântului” rămâne în el, o conștiință curată, o inimă bună și o credință neprefăcută stăpânește în viața oricui este născut din nou din El. Chiar dacă până la regenerarea sufletului ( minte, sentimente și voință ) și înnoirea minții cu Cuvântul Domnului, se mai întâmplă căderi, din pricina a ceea ce este în suflet rămas de la omul vechi, care a murit cu Hristos, duhul este pur, neprihănit, curat cum va fi toată veșnicia. De ce? Pentru că doar duhul a fost născut din nou și nu mai poate păcătui, însă Duhul Sfânt împreună cu cel născut din nou, vor lucra la curățarea tuturor lucrurilor vechi din suflet și cu lucrurile Duhului Sfânt vor umple locurile rămase goale, iar cel rău când vine cu ale lui, nu află casa goală ca să o umple el iar, ci nu mai are loc acolo, fiindcă cel născut din nou are autoritate să-l alunge. Acolo locuiește ”Sămânța Cuvântului”, Hristos. Acolo este plinătatea lui Hristos.

   1 Petru 1:23.”fiindcă ați fost născuți din nou nu dintr‑o sămânță pieritoare, ci dintr‑una nepieritoare, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu și care rămâne în veac! - Putem dar înțelege că această Sămânță a Cuvântului nu piere, nu puterezește, nu se pierde, ci rămâne în veci, în duhul celui născut din nou. Și pentru că nu ai fost născut din Dumnnezeu, prin puterea ta, nu vei sta în picioare prin puterea ta și nu vei ajunge la Tata prin puterea ta, pentru că noi care ne iubim copii, nu-i dezmoștenim când grșesc. Sunt ai noștri și noi suntem ai Lui, născuți din ”Sămânța” Lui, care ne asigură viitorul cu El, o veșnicie. Amin!

   Mulțumim Tată pentru ”Sămânța Cuvântului”, Domnul scump Isus Hristos. Vom semăna această ”Sămânță” bună și ne vom semăna și pe noi, ca o jertfă vie a trupurilor noastre, pentru o jertfă duhovnicească. Scopul? Multiplicarea ”Semniței Cuvântului”, în mulți fii la slavă. Amin