Gingășia femeii vs demonul ucigaș …sau urmările dezastruoase ale nevegherii și nesupunerii

“Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa, iar femeia nebună o dărâmă cu înseşi mâinile ei" (Pv. 14:1)

Deși nu sunt proroc am convingerea că, într-o lume fără repere și tot mai debusolată ca cea în care trăim, anul 2023 va fi unul fără precedent în ce privește sănătatea mintală. Crizele de tot felul, actuale și la care se vor adăuga altele, vor duce la o stare tot mai tensionată între oameni și mulți își vor pierde raționamentul. Confuzi și cu mințile vraiște mulți vor cădea victime capcanelor minuțios și cu multă dibăcie pregătite de cel ce înșeală o lume întreagă. Într-o astfel de conjunctură dușmanul sufletelor noastre va face ravagii în multe case.

În acest punct ajuns cu scrisoarea mea vreau să vă asigur că sunt pe deplin conștient de faptul că ea nu poate fi pusă alături de niciuna dintre tradiționalele urări care v-au fost făcute la acest început de an sau cu ocazia ‘sărbătorilor de iarnă’. În paranteză fie spus, urări ca să fim mai buni de crăciun mi se par pure utopii; și sigur nu folosesc nimănui.

Eu nu scriu și nu predic pentru a fi împotriva cuiva ci o fac pentru a fi și a rămâne cu Isus și învățătura sănătoasă. Și, din când în când, mai trag câte un semnal de alarmă; ca acum. Astfel nu mi-a fost greu să găsesc suport biblic pentru modul în care abordez subiectul care urmează. La un moment dat Cuvântul Domnului spune: “Iosua a zis poporului: „Voi nu veți putea să slujiți Domnului, căci este un Dumnezeu sfânt, un Dumnezeu gelos... " (Iosua 24) Asta da încurajare!

Aparent deci si mesajul meu este unul cu o conotație negativă. Menirea lui însă este să avertizeze și să îndemne la veghere.

Duminica, 8 Ianuarie. A doua duminică din anul în care am intrat. Undeva într-un colț, izolat și complet ‘demolat’ stă un frate, un suflet scump. Soția l-a părăsit cu mai bine de un deceniu în urmă pe când se aflau în România. Au împreună un fiu de 16 ani, rămas în țară, cu fosta. Lipsise de la prima întâlnire a bisericii din acest an. Are adesea căderi psihice si de aceea am intuit motivul absenței lui în prima duminica dar și a stării lui nu tocmai bune în care se afla în această seară. La el rana se vindecă…; rămân cicatricele; dar vestea bună e că problema despărțirii l-a apropiat mai mult de Domnul. Relația lui cu Mântuitorul îmbunătățindu-se mult!

Este atâta durere sufletească, tristețe și singurătate în preajma sărbătorilor de iarnă; și îi afectează într-atât pe unii din semenii noștri încât pur și simplu nu găsesc puterea și motivația de a ieși din casă. Cineva spunea sugestiv că de crăciun e atâta tristețe cât "o ce veste minunată”. Un oftat lung a fost răspunsul lui când l-am întrebat cum e cu el... Greu, frate Dan - a mai spus într-un târziu.

După slujbă, retras singur într-un colț, abătut și îngândurat, stă un alt frate; și el de vârstă mijlocie ca si primul despre care v-am relatat. Pentru că la el ruptura e de dată recentă, încă nu s-a dezmeticit după palma primită de la viață. E pur și simplu devastat. E venit de curând între noi. Vine din Italia, țară pe care s-a văzut nevoit s-o părăsească după ce, în prealabil, fusese părăsit de soție. Dumneaei își găsise ‘fericirea’ în brațele unui italian. Cei doi copii, lumina ochilor lui, au rămas cu 'mama'. Am scris cuvântul mama așa cum îl vedeți. Pentru mine a fost, multă vreme, o enigmă de ce ființa cea mai iubită de pe pământ, cea pe care o cântă poeții, simbolul gingășiei si al credincioșiei, eroica luptătoare, inegalabilă în epitete poate fi și ucigătoare de prunci, de soți și de sentimente! Răspunsul l-am aflat din Sfânta Scriptură și din relația pe care o am cu Isus: în spate stă un duh diabolic. Da, femeia care iese de sub autoritatea bărbatului intră sub stăpânirea altor duhuri. Urmare a nesupunerii față de soț apar șoaptele străine, șoapte ce, o dată hrănite duc la dezastre iremediabile. Senzualul ia locul sacrului. De, după ce ți-ai ucis conștiința numa’ te joci; devii criminal în serie. Da, e-adevărat, și Scriptura îndeamnă la crimă, la una singură, din câte știu: "De aceea, omorâți mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăția, patima, pofta rea și lăcomia …” (Coloseni 3) Bărbatul, chipeș și bine manierat de altfel, mi-a spus că într-adevăr aceste rupturi sunt mai dureroase decât despărțirea cauzată de moartea, fie ea și prematură, a partenerului de viață. În caz de deces despărțirea este firească, naturală. Într-un final te împaci cu gândul că partenerul a plecat la cele veșnice … Divorțul roade precum cangrena, actul lasă urme adânci, nevindecabile pentru tot restul vieții. Să mai notăm că, după moartea partenerului ai șansa să-ți refaci viitorul dar după un divorț ai ȘANSA să ratezi veșnicia.
Ajuns acasă, seara, după cină, primesc un telefon. Al treilea caz! Un prieten bun care nici nu a mai avut puterea să vină la Casa Domnului, la Cină, așa cum își propusese și îmi promisese. Situația lui o cunosc; mi se destăinuie de câțiva ani de zile. În cazul lui singura lui vină este aceea ca își iubește soția și i-a rămas credincios în ciuda a toate câte i le-a făcut; doamna. Dorința lui era (și știu sigur că mai este) aceea de a-și crește copiii împreună cu mama acestora. Am început să-i spun că la biserică s-a vorbit despre răbdare... "doar știi ca le știu și eu - a fost replica lui - dar mă ajută, în situația mea?” Si el chiar cunoaște Biblia si se străduise să trăiască o viață de creștin autentic. I-am spus doar că nu-i totuna să le știi sau să le auzi între o cântare și o rugăciune. Și a fost suficient ca să regrete că a mai scăpat o ocazie să stea la masă cu Domnul și cu frații; ascultând mai degrabă de șoapta descurajatoare a celui rău.

Trei asemenea cazuri în doar trei ore e prea mult! Pe măsură ce orele care au urmat treceau eram tot mai afectat; și în același timp și uimit de felul în care au decurs lucrurile în această a doua duminică a lui 2023. Le-am promis la toți trei că voi continua să mă rog pentru ei. Și o fac cât pot de des și de conștiincios.
Pentru că sunt convins că fiecare din cei care vor citi aceste rânduri cunoaște la rândul lui cel puțin un caz asemănător, mă opresc aici. Deocamdată.

Ce se întâmplă, totuși - m-am întrebat în zilele care au urmat?
Eu cred că, conștiente sau mai puțin conștiente, dar sigur inconștiente de ceea ce fac, preocuparea multora dintre femeile creștine din generația mai tânără este aceea de a elimina puținele diferențe care le mai separau de femeile din lume. Vreau să vă asigur că nu sunt doar niște jocuri de cuvinte. Cred că situația e chiar mai gravă și mult mai complexă decât voi reuși să o descriu în câteva rânduri. Un lucru este clar și tot mai vizibil: în tot mai multe cazuri (și domenii) linia de demarcare dintre lume și femeia creștină este tot mai subțire; si pe alocuri inexistentă. Fericite, totuși, surorile noastre care au cunoștință de fenomenul midlife crisis și care, desigur, au depășit această fază rămânând credincioase legământului odată încheiat.
Fie că o spun sau nu, eu nu scriu neapărat pentru cele care au comis crima de a-și distruge căminul, soțul, copiii și viitorul. Pentru aceste cazuri situația e atât de 'grea' încât numai o intervenție miraculoasă din parte lui Dumnezeu mai poate schimba ceva. Scriu pentru alte două categorii - cele care cochetează cu gândul precum și pentru cele care “s-au culcat pe laurii victoriei” și trăiesc cu impresia că se întâmplă doar la alții. Acelora care fac parte din aceasta ultimă categorie, vreau a le reaminti că și cele care au eșuat au plecat la drum cu același entuziasm și optimism și deci că doar vegherea poate face diferența. În viață nimic nu merge de la sine. De la sine poate veni doar dezastrul!"De aceea Fii cu ochii în patru înaintea Lui şi ascultă glasul Lui; să nu te împotriveşti Lui" (Exod 23:21) A fi cu ochi-n patru poate însemna, în contextul în care vorbim, să fie și să rămână până când moartea ne va desparți, cei patru ochi, cândva îndrăgostiți și care au făcut jurăminte mai tari decât cuvintele, mai tari decât moartea. Și sigur nu înseamnă a merge la culcare doar când începi să vezi dublu.
Revin totuși, pentru o clipă, la prima categorie, la cele care au comis-o deja; cele pe care Biblia le-ar numi “măgărițe sălbatice aprinse (și prinse) în poftele lor”* Îndemnul meu pentru acestea este ca, acolo unde există o șansă cât de mică a reconcilierii, să se întoarcă, indiferent cât de departe au mers. Călcați-vă pe mândrie, înfruntați rușinea (rușine, ce noțiune …) și întoarceți-vă acolo unde vă e locul!

Nu cred că există biserici sau cercuri creștine în care să se vorbească despre texte biblice din Levitic, Numeri sau Deuteronom unde Legea cerea uciderea (cu pietre sau incinerare) a femeii necredincioase bărbatului ei; însă nu cred nici că trăirea în epoca harului este înțeleasă corect de toți câți își zic urmași ai lui Christos. Și se impune a se aminti aici și faptul că prea mulți sunt cei care leagă și dezleagă, îi despart pe unii și-i unesc pe alții …când Christos a spus altceva.

Confundarea consumerismului cu binecuvântarea
Văzând în jur tot luxul și hazardul în care creștinii trăiesc, mă frământă  o întrebare la care nu am găsit răspuns; nu pe deplin: când vine vorba de bunurile materiale, posedăm sau suntem posedați? Ceea ce deținem noi este într-adevăr binecuvântare? Sau doar agoniseală generată de hameseală? … și generatoare de dezastre. Să fi greșit Mântuitorul când a sugerat că e mai bine să intri în Împărăția lui Dumnezeu cu un mădular lipsă decât să le duci pe toate în iad? Nu cred. Să se fi înșelat înainte mergătorii noștri care au trăit în sărăcie, smerenie și supunere, mulți dintre ei alegând mai degrabă să sfârșească prin martiraj decât să se compromită? Mai crede cineva că puțin și pace e mai mult decât mari bogății și ură? În sfârșit și indiferent de sursele care generează noul trend la creștini, eu nu pot concepe ca diavolul să-și facă trofee din cei pe care Christos i-a câștigat cu preț de sânge! Nu pot accepta nici măcar gândul ca satana să rânjească în timp ce oferă din programele lui (de divertisment) ademenind sufletele care nu veghează, buimăcindu-i pe cei pentru care a murit Cristos.
Să fie oare “vasul mai slab” atât de slab încât diavolul a reușit, folosindu-se de romanele ‘creștine’, reviste de modă și telenovele, să aibă mai multă influență asupra lor decât Biblia?
Răspunsurile pot fi diverse și părerile împărțite; (așa de pildă, reacția pastorului unei biserici mari din țară ar fi “Dane, asta e doar o fracțiune din cele cu care, mai nou, ne confruntam); însă pentru mine faptul că înainte de era televizualului căsătoria era pe viață, este cea mai mare și de netăgăduit dovadă că ‘icoana vorbitoare’ a reușit să îi separe pe oameni! Căminul în care femeia și-a făcut obicei din a viziona filme artistice, seriale, telenovele este unul sortit eșecului. (chiar dacă nu se termină neapărat în divorț). În niciun caz soțul nu poate fi comparat cu acel făt frumos de pe sticlă, cu acei ‘sfinți întruchipând perfecțiunea’. Atenție! De tot ceea ce întâlnim și vedem pe stradă, la locul de muncă, etc. ne păzeste Dumnezeu. Când însă cu bună știință, îi bagi în casă, te delectezi cu aventurile lor ai părtașie cu ei, cu fiii întunericului. Asta înseamnă sinucidere; lentă dar sigură. Niciun verset din Biblie nu se potrivește aici mai bine decât “Să nu aduci nici un lucru urâcios în casa ta”! Singura atitudine corectă față "istorisirile închipuite" cum le numește apostolul, este o repulsie, un fel de greață sfântă față de aceste “povestiri închipuite” care au mare trecere la creștinul modern în dauna “învățăturii sănătoase”. Întrebați-i pe conducătorii bisericilor din care faceți parte despre aceste lucruri; dar întrebați-i, așa for the second opinie, și pe acei conducători ‘demodați, rămași în urmă și cu vederi înguste’. Sau mergeți direct la Sursă, la Cel care El însuși este inițiatorul Căii înguste. Și ca să consolidez propria-mi afirmație mai spun că atunci când într-adevăr se caută adevărul nu trebuie numărate voturile. Pentru aflarea adevărului se recomandă a se apela la Adevăr. Pe cât de simplu, pe atât de eficient.

Dragi surori, vreau acum spre final, să vă spun ceva ce nu v-a mai spus nimeni niciodată; dacă mai este ceva ce încă nu s-a spus … Bărbatul tău, oricât de rău ar fi, te iubește cum nimeni altul nu te va iubi (noua ta iubire se iubește mai mult pe sine și, în plus, este un laș lipsit de demnitate și fără caracter). Comparativ cu noua ta achiziție, cel cu care Dumnezeu te-a făcut una, ar intra în foc sau în apă pentru tine. Omul tău ‘cel rău’ și pe care nu-l mai poți suporta, se comportă ‘astfel’ cu tine din cauza fițelor pe care i le faci. Și i le faci pentru că tu ai un scop și o țintă bine definite. Tu, femeie, care într-un mod nesăbuit și cu atâta seninătate il părăsești pe bărbatul tinereții tale, tu ai auzit de ‘vinovatul nevinovat’ și ‘nevinovatul vinovat’? Să-ți explic: se întâmplă când ‘ți-o cauți cu lumânarea’, când cu multă dibăcie și viclenie ai reușit să îl faci pe soțul tău ca, pentru o clipă, să-și piardă cumpătul. Ai folosit toate mijloacele și șantajul (știi tu) ca să obții ‘ștampila’ pe cartea de despărțire, carte care în mintea și în planurile tale era lucru hotărât. Te asigur de asemenea că cel mai necioplit (poate doar în ochii tăi necioplit, poate din cauza ta devenit astfel) are mustrări de conștiință și, chiar dacă nu e cel mai bun orator sau romanticul la care (de-o vreme încoace! ?) visezi, tu ca femeie vei ști și vei remarca, indubitabil, că regretă un anumit derapaj sau comportament nepotrivit. Totul e să vrei să vezi! Apostolul Pavel merge până acolo încât te asigură că un bărbat nenăscut din nou poate fi câștigat pentru Hristos cu condiția ca tu, femeie creștină, să fii nu să spui că ești. Biblia e însă mult mai directă, mai simplă în exprimare și mai clară. Ea spune “Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa, iar femeia nebună o dărâmă cu înseşi mâinile ei". Da, din fericire, Biblia este radicală; și îi fericește pe toți câți iau seama la mesajul ei. Însă “cel ce se împotrivește tuturor mustrărilor va fi zdrobit …”.
La cele trei exemple notate la începutul articolului, mă văd nevoit să mai adaug unul. La finele anului trecut, într-o scurtă conversație avută cu un frate care face parte dintr-o biserică, aci peste graniță, la o aruncătură de băț, acesta îmi confirmă că într-adevăr și din păcate soția l-a părăsit lăsându-l cu doi copii. Motivul? Așa cum intuiam noi, cei din proximitatea lui, dumneaei se consideră prea frumoasă ca să mai stea cu bărbatul. De remarcat faptul că până mai dăunăzi ‘sora’ făcea o anumită slujbă în biserică. La femme fatale... Euripides a zis că raiul și iadul pe pământ se întâlnesc într-un singur cuvânt - femeia … Da’ câte nu zic oamenii. Însă Biblia spune că “funia împletită în trei nu se rupe …”. Și nu, sigur nu amantul e cea de-a treia componentă. Narcisismul face ravagii între oameni; și nu cred că există pe lume om mai urât decât cel ce se crede prea frumos. Unde mai pui că “Farmecul este înșelător și frumusețea este deșartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată”. (Pv. 30:31) De regulă femeia care ajunge la asemenea derapaje este cea care stă mai mult în oglindă decât în Cuvânt și se îngrijește mai mult de unghii decât de suflet.
Veniți-vă-n fire, femei!
Ați fost înșelate de șoapta străină
Cea care, atunci, la-‘nceput
Făcut-a ravagii, acolo-n Grădină.

Vreau să vă asigur de faptul că nu numai cei ce vor citi acest devoțional vor observa că din povestea mea lipsește el - iresponsabilul, marele absent, capul ei și al familiei. Asta am remarcat și eu. Până și eu. Misogin nu sunt; așa că poate urmează și amenda dumnealui. Am văzut însă un mare rău care se face sub soare; sub soare, între noi, în casele și viețile noastre. Și răul acesta tot împotriva noastră se întoarce. Mai toate câte citim sau în predici auzim nu se mai potrivesc nouă, ci altora; mereu altora pentru că supunerea nu mai e la modă și de autoritate nu mai vrea să audă nimeni. Răzvrătire cât cuprinde!

Cu două afirmații ale soției vreau să-i surprind pe prieteni și pe dușmani. Prima este aceea că, oricât de neatent ar fi soțul cu soția, oricâte lacune ar avea și oricât de precar în îndeplinirea rolului de cap al familiei, nici una și nici toate acestea la un loc nu o pot îndreptăți pe ea să rupă legământul, să părăsească căminul. Da, asta a remarcat sotia mea, cu foarte mulți ani în urmă într-o anumită împrejurare.

Cea de-a doua afirmație și pe care o inserez, cu plăcere și mult drag aici, este de dată mai recentă: “Tu ești singurul care ai dreptul să predici Cuvântul…” (aluzie la cei care acasă nu fac nimic dar cărora le place microfonul și să dea altora sfaturi);

Din fericire, în majoritatea familiilor pe care le-am vizitat în această viață am constatat cu plăcere unul și același lucru: un soț atent și gata să ajute la tot ce ține de gastronomie, menaj, etc - lucru, atenție, de neconceput la cei mai mulți dintre părinții noștri …pe vremea demult apusă când noțiunea de divorț făcea parte din familia stresului si plictiselii, adică era inexistentă. Eu am început, și voi încheia, acest devoțional despre mofturile și capriciile dumneaei cu încă un sfat practic. Când, măritată fiind, pentru prima oară de la jurământul sacru simți în burtică fluturași pentru cine n-ar trebui, când ți se aprind călcâiele și simți că sânii îți iau foc, du-te-n grabă la oglindă și spune-i celei cu care te întâlnești acolo doar atat: “să-ți fie rușine!” Caz clasat. În caz de recidivă repetă cura și la următorul derapaj; dacă nu ai scăpat definitiv la prima ședință. Dacă boala persistă cere ajutor unui profesionist. Lasă teribilismul. Acut e una - cronic e altceva. Vestea bună e că în ambele cazuri există leac! S-ar putea, și e de sperat, ca după un astfel de tratament să ajungi la concluzia, sănătoasă, că totuși nu soțul tău e de vină ci altcineva...

Închei cu o poruncă a apostolului Pavel care, adresându-i-se lui Tit scrie: “spune femeilor în vârsta să le învețe pe cele tinere să-și iubească soții”. … de cuplat pe cutare cu cutare se va ocupa în continuare Dumnezeu…

Fenomenul următor poate fi pus alături de deviațiile comportamentale ale omului secolului 21. Femei în vârstă, bunicuțe stând câtu-i zâulica (de-ar fi doar ziua…) lipite de telefon sau calculator în căutare de rețete pentru slăbit sau antidepresive! Să ieși din casă doar când mergi la medicul de familie - iată un mare rău pe care l-am văzut sub soare - ar zice unul, de ar mai fi printre noi.
Vă spun o ‘noutate’ 
Bună pentru sănătate
Dumnezeu a făcut omul și natura
Nu omul și tastatura!

Lăsați-i pe americani să-i învețe pe ai lor ce flori să le cumpere, ce și cât de des să le facă cadouri și ce culoare la limonadă; și multe asemenea lucruri pe care Biblia a ‘omis’ să le consemneze. Dacă avem ceva de învățat de la ei, aceasta e că strategia lor a falimentat lamentabil.

Dumnezeu să binecuvânteze toate soțiile și toți soții, toate casele și, mai cu seamă toate căminele copiilor Săi!
Că dacă sarea nu mai dă gust și lumina s-a stins nu mai putem aștepta nimic bun de la societate. Ei, cei de afară vor bâjbâi prin întuneric și vor călca în picioare pe cei ce ar fi trebuit să dea gust.

Scris cu permisiunea fraților cuprinși în relatare.

Dan Brancea,
Olanda

Ps *in toate cele patru cazuri relatate este vorba despre una și aceeași cauză - aprinderea poftei; fluturași zburdalnici prin pântece neîmblânzite …