„De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mamă-sa…” (Efeseni 5:31).

     Când copiii noștri sunt mici, suntem atât de preocupați să le oferim lucruri precum dragoste, protecție, disciplină, pregătire și siguranță, încât avem impresia că aceste responsabilități vor dăinui pentru totdeauna. Dar nu e așa! Când copiii ajung la sfârșitul adolescenței și împlinesc 20 de ani, trebuie să le deschidem ușa spre lumea de afară. Dacă treci prin toate acestea chiar acum și te simți neliniștit, încearcă să înțelegi că te afli într-una dintre cele mai dificile etape ale calității de părinte. Tendința ta de a deține frâiele controlului pentru a-i împiedica pe copii să facă greșeli este firească. Însă copiii vor face alegeri bune, dacă nu sunt forțați să se revolte pentru a-și obține libertatea. Adevărul este că responsabilitatea și maturitatea înfloresc cel mai mult și mai bine într-o atmosferă de libertate. Secretul succesului stă în faptul că le asiguri copiilor autonomia la momentul potrivit, atât cât trebuie, și cu atitudinea potrivită. Scopul tău trebuie să fie acela de a acorda independența puțin câte puțin, de-a lungul anilor, pe măsură ce copiii sunt capabili să-și asume noi responsabilități. Eliberarea finală ar trebui să reprezinte un pas mic în direcția libertății și nu o cădere în anarhie. În cele din urmă, cu toții învățăm din experiențe și din greșeli. Așa ai făcut tu, și oricât ai încerca s-o eviți, și copiii tăi vor face la fel. „Ce ar trebui să fac?” întrebi tu. Roagă-te pentru ei în fiecare zi, lasă-i în grija lui Dumnezeu și transmite-le că îi vei iubi mereu și vei fi alături de ei, întotdeauna. Așadar, pune-ți copiii în mâna Domnului!