„Vă îndemn, dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri…” (1 Timotei 2:1).
Apostolul Pavel scrie aici (1 Timotei 2:1-4): „Vă îndemn dar… să faceţi… mijlociri… pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt înălţaţi în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaţă pașnică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea. Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.” Mijlocirea înseamnă „medierea între părți în vederea reconcilierii celor ce au diferențe de opinii sau certuri.” Întâlnim această mijlocire în fiecare zi în sistemul juridic, când avocații acționează în numele clienților lor. O vedem de asemenea în Sfânta Scriptură. Când poporul a făcut un vițel de aur și s-a închinat înaintea lui, Moise a mijlocit înaintea lui Dumnezeu pentru ei, spunând: „Ah! poporul acesta a făcut un păcat foarte mare! Şi-au făcut un dumnezeu din aur. Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci, şterge-mă din cartea Ta pe care ai scris-o!” (Exodul 32:31-32). Și a funcționat! Dumnezeu i-a zis lui Moise: „Du-te, deci, şi du poporul unde ţi-am spus. Iată, Îngerul Meu va merge înaintea ta…” (Exodul 32:34). Mai târziu, când poporul Israel s-a întors din nou către dumnezei falși, Samuel a zis: „Strângeţi pe tot Israelul la Miţpa, şi eu mă voi ruga Domnului pentru voi.” (1 Samuel 7:5) Prin urmare, Domnul a „tunat în ziua aceea cu mare vuiet împotriva filistenilor” și i-a năucit atât de tare, încât în acea zi au fost „bătuți dinaintea” lui Israel (vezi 1 Samuel 7:10). Mijlocirea este un lucru pe care îl faci singur și presupune o muncă intensă. Epafra era un mijlocitor. Apostolul Pavel spune despre el: „totdeauna se luptă pentru voi în rugăciunile sale, pentru ca, desăvârşiţi şi deplin încredinţaţi, să stăruiţi în voia lui Dumnezeu.” (Coloseni 4:12) Chiar și atunci când nimic altceva nu dă rezultate, rugăciunea de mijlocire are efect!