Liniuțe și bastonașe

devenind, după multă exersare, litere și, mai apoi, cuvinte. De câte ori n-am șters și-am scris iar, am rupt hârtia ca, mai târziu, să rescriu cu și mai multă grijă, acele liniuțe și bastonașe. Și am început încet să leg liniuță cu liniuță, formând deja o literă până când s-a invit un t , apoi o buclă frumoasă la desenat pe e. Unindu-le, ghici ce? Dacă nu "te"... Hai, că nu e greu! Se întrezărește o emoție puternică, un "te iubesc" ce vine din depărtare și îți taie respirația. Mama, prin tine am venit pe lumea aceasta, schimbându-ți viața ta mai mult decât ți-ai putut imagina. Dintr-o dată ai simțit fiecare oftat al meu, fiecare grimasă, mi-ai citit dorințele și te-ai lăsat purtată de fanteziile mele. Nu de puține ori, durerile mele ți-au străpuns ție inima și sufereai mai tare tu, dorind să vindeci rănile mele. Ai încercat să faci din mine ființa perfectă, dar nu prea s-a potrivit. Te-am dezamagit de multe ori, însă mi-ai respectat voința. Când am crezut că sunt la capăt de drum, mi-ai amintit că Dumnezeu are ultimul cuvânt și rugăciuni împletite cu lacrimi au făcut să vibreze iar bucuria în sufletul meu. Am o structură sensibilă, deși am tânjit mereu să mi se spună că sunt puternică. Târziu am înțeles însă că puternică sunt atunci când, după ce au trecut frămîntările și furtunile vieții, am rămas un om bun și mereu gata să-i ajut pe alții.

Anii au trecut și, prin mine, a venit o altă minune pe lume. Un ghemotoc care m-a transformat într-o mamă grijulie. Ea e o ființă specială care are destinul ei de împlinit și pe care mă strădui și azi să nu o încătușez în tiparele mele, ci să o ghidez doar spre adevăr, iubire, libertate. Nu sunt multe enigme între noi și barierele pe care le ridică uneori diferența de generație au dispărut, ce a fost cândva distanță, s-a transformat într-o caldă apropiere, la fel de intensă ca prima îmbrățișare. Tot ce mai rămâne e să găsească Iubirea, ca odată să învețe să se iubească pe ea.

Mamă-fiică e relația pământească cea mai complexă, purtînd în ea o lumina vie, o torță venind din depărtări și mergând spre veșnicii, pe care avem menirea să o dăm din mînă în mână, mereu arzând.

Te prețuies și te iubesc, mama!

Te ador, fetița mea!

Fiți binecuvântate!

Tania Bretan