„Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului…” (Evrei 4:16)

     Un al patrulea principiu biblic-cheie în ce privește rugăciunea este încrederea. Încrederea nu înseamnă aroganță, prezumție sau un sentiment de îndreptățire, ci este o siguranță bazată pe ceea ce ești tu în Hristos! Cuvântul lui Dumnezeu ne învață: „Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” (Evrei 4:16) În calitate de copil răscumpărat al lui Dumnezeu, ai dreptul de a te apropia de El oricând. Și când înțelegi asta, poți birui încercările lui Satan de a te face să te simți nedemn. Dispare pornirea ta firească de a spune: „Știu că Dumnezeu poate, dar mi-e greu să cred că o va face pentru mine!” Gândești astfel când te simți nevrednic. Dar adevărul glorios este că Tatăl ne-a învrednicit în și prin Isus Hristos (vezi Coloseni 1:12). Să reținem și aceste cuvinte: „să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie”, iar harul este un dar nemeritat. Cu alte cuvinte, Dumnezeu îți va da ceva ce nu meriți, atunci când ai credința necesară pentru a-I cere lucrul acela! În plus, Îi ceri în Numele lui Isus Hristos, nu al tău. Tu prezinți înaintea Tatălui ceea ce este Isus, nu ceea ce ești tu. Și încă un gând: dacă ai ascuns păcatul în inima ta, nu te poți ruga cu încredere. Păcatul nemărturisit te face prizonier și Îl închide pe Dumnezeu afară (vezi Psalmul 66:18). Dar vestea bună este că atunci când Îl rogi pe Dumnezeu să-ți descopere păcatul, El o va face! Și atunci trebuie să îl rezolvi neapărat, dacă vrei ca liniile comunicării să rămână deschise. Dacă Dumnezeu îți amintește de o situație în care nu ai făcut ce trebuia, nu încerca s-o mușamalizezi. Recunoaște-o, cere-ți iertare, primește iertarea Sa – și apoi te poți ruga cu încredere!