Neprihănirea vs. păcatul

   Este vorba despre -neprihănirea- lui Dumnezeu în Hristos, dată omului prin credință, în lucrarea crucii lui Isus, odată pentru totdeauna. -Păcatul- are rădăcina în Adam, care prin neascultarea lui, a aruncat toată omenirea în păcat și păcatul a împânzit lumea, iar omul de atunci caută să intre în grația lui Dumnezeu printr-o neprihănire personală, a faptelor învăluite cu păcatul. Nu se poate. Dumnezeu ne-a adus -neprihănirea- Lui în Hristos, prin credință. Chiar înainte de Lege păcatul era în lume și se înmulțea, însă nu era cunoscut ca păcat. Dar când a venit Legea păcatul a înviat în om, fiindcă Legea i-a descoperit omului păcatul.

   1 Corinteni 15:56.”Boldul morții este păcatul și puterea păcatului este Legea.”

   Galateni 3:10a.”Căci toți cei ce se bizuiesc pe faptele Legii sunt sub blestem”. .

   Romani 5:13.”(Căci înainte de Lege păcatul era în lume.) Dar păcatul nu este ținut în seamă câtă vreme nu este o lege.”

   Să vedem cine era Avraam, care era înainte de Lege. Genesa 15:6.”Avram a crezut pe Domnul, și Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire.” Galateni 3:6. Tot așa și „Avraam a crezut pe Dumnezeu, și credința aceasta i-a fost socotită ca neprihănire”. --- Avraam era socotit -neprihănit- prin credință. În relație cu -neprihănirea- lui Dumnezeu, credința lui lucra faptele credinței, însă faptele personale, sufletești ale lui Avraam erau foarte departe de voia lui Dumnezeu. Când a ieșit din țara lui, după porunca Domnului, s-a oprit în Egipt, unde nu era voia Domnului. Acolo a învățat pe soția lui, să nu spună că-i este soție, ci doar soră, aruncând-o în brațele lui Faraon, care a iubit-o, dar Domnul a intervenit. citiți Genesa 12:10-20. La Gherar Avraam a făcut aceiași șmecherie cu Sara și Amibelec, căruia iar i-a dat-o în brațe pe Sara, dar Domnul din nou a salvat-o, citiți Genesa 20:1-18. Apoi aventura lui Avraam și Sara cu Agar roaba Sarei. Numai a -neprihănire- nu seamănă acțiunile lor. citiți Genesa 16:1-16 și 21:8-21. Această gafă făcută de Avraam cu Agar, roaba Sarei are urmări amare până astăzi între Isac fiul promis și Ismail fiul minții lui Avraam~& ,"& ~dar Romani 5:13, câtă vreme nu a fost Lege, -păcatul- nu era ținut seamă. Aici ne încadrăm și noi, Hristos a fost sfârșitul legii, vezi Romani 10:4. Însă, mai mult decât lui Avraam, nouă Hristos ne-a dat -neprihănirea- Lui, la cruce, când a fost făcut Isus păcat, cu -păcatul- nostru. vezi 2 Corinteni 5:21. Noi suntem -neprihănirea- lui Dumnezeu în Hristos. A fost îngropat cu tot -păcatul- nostru trecut, prezent și viitor, iar când a înviat, noi am fost socotiți -neprihăniți- în El, atunci când credem acest mare ADEVĂR. Religia nu a descoperit acest -adevăr- și în loc să descopere -neprihănirea- lui Dumnezeu în Hristos, primită atunci când omul crede și este născut din nou, pedalează pe -păcat-, să nu, să nu faci una, alta că-i -păcat-. Iar -neprihănirea- lui Dumnezeu în Hristos, este ascunsă de mintea religioșilor, chiar dacă vorbesc despre -neprihănire- trăiesc prin legile religiei din care fac parte. Câteva referințe.

   Romani 4:22-25.”De aceea, credința aceasta „i-a fost socotită ca neprihănire”. Dar nu numai pentru el este scris că „i-a fost socotită ca neprihănire”, ci este scris și pentru noi, cărora, de asemenea, ne va fi socotită, nouă, celor ce credem în Cel ce a înviat din morți pe Isus Hristos, Domnul nostru, care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre și a înviat din pricină că am fost socotiți neprihăniți.”

   Romani 512-13.”De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume și prin păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toți au păcătuit… (Căci înainte de Lege păcatul era în lume. Dar păcatul nu este ținut în seamă câtă vreme nu este o lege... ”    

  Coloseni 2:20-23.”Dacă ați murit împreună cu Hristos față de învățăturile începătoare ale lumii, de ce, ca și cum ați trăi încă în lume, vă supuneți la porunci ca acestea: „Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru”? Toate aceste lucruri, care pier odată cu întrebuințarea lor și sunt întemeiate pe porunci și învățături omenești, au, în adevăr, o înfățișare de înțelepciune într-o închinare voită, o smerenie și asprime față de trup, dar nu sunt de niciun preț împotriva gâdilării firii pământești.”