„El, care… L-a dat pe Fiul Său… cum nu ne va da… toate lucrurile?” (Romani 8:32) 

     Iată cum îi încuraja Pavel pe romani, vorbindu-le despe Dumnezeu: „El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” Un autor ne oferă următoarea analogie: „Să presupunem că un om dă peste un copil care este bătut de niște golani. El se năpustește în mulțime, îl salvează pe băiat și îl duce la spital. Băiatul este îngrijit până se face bine. Omul plătește pentru tratamentul copilului. Află că băiatul este orfan și îl adoptă, dându-i numele său. Apoi într-o seară, câteva luni mai târziu, tatăl aude că fiul său plânge în pat. Merge la el și îl întreabă care este motivul lacrimilor. „Îmi fac griji, tată, pentru ziua de mâine. De unde o să mai iau mâncare? Cum o să-mi pot cumpăra haine ca să nu-mi fie frig? Și unde o să dorm?” Tatăl este pe bună dreptate tulburat. „Nu ți-am arătat? Nu înțelegi? Eu mi-am riscat viața ca să te salvez. Am dat din banii mei ca să te faci bine. Îmi porți numele. Te-am numit fiul meu. Aș fi făcut eu toate acestea, dacă nu ți-aș putea împlini toate nevoile?” Sincer, crezi că Dumnezeu te-a mântuit pentru a te lăsa apoi de izbeliște, pradă îngrijorărilor? Te-ar învăța El să umbli doar ca să te vadă cum cazi? S-ar fi lăsat El țintuit pe cruce pentru păcatele tale, ca apoi să-ți desconsidere rugăciunile? Să fim serioși! Oare vrea Sfânta Scriptură să ne amăgească prin cuvintele: „Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale” (Psalmul 91:11)? Tu știi cel mai bine, nu-i așa? Așadar, nu te mai îngrijora și încrede-te ferm în promisiunea lui Dumnezeu că El „ne va da fără plată… toate lucrurile”!