„Am ajuns până acolo că m-a apucat o mare deznădejde de toată munca pe care am făcut-o sub soare” (Eclesiastul 2:20)

     Vorbim despre câteva dezamăgiri care ne pot ataca. Al patrulea tip de dezamăgire este cel cauzat de persoanele cu care lucrezi. Tu nu vei reuși în viață fără persoanele potrivite. Dar când cei pe care te bazezi te dezamăgesc, e dureros. Imaginează-ți dezamăgirea simțită de Moise. El îl lăsase pe fratele său Aaron la conducere, în cele patruzeci de zile cât fusese pe Muntele Sinai, ca să primească Cele Zece Porunci. Și când se întoarce, ce găsește? Poporul Israel închinându-se unui vițel… făcut de Aaron! Când Moise avusese nevoie de el cel mai mult, Aaron eșuează lamentabil. Să ne uităm însă la Moise: un lider adevărat care se ridică deasupra dezamăgirii. El îl confruntă pe Aaron, aduce fapta înaintea lui Dumnezeu și se roagă pentru iertarea poporului. Dumnezeu răspunde și apoi îi reamintește lui Moise misiunea sa: „Du-te dar şi du poporul unde ţi-am spus. Iată, Îngerul Meu va merge înaintea ta…” (Exodul 32:34). Dezamăgirea nu-ți anulează misiunea – sau prezența lui Dumnezeu. Așadar, fă ce ți-a spus Dumnezeu! Al cincilea tip de dezamăgire este cel cauzat de cei în care ți-ai investit viața. Să ne uităm din nou la Moise, pastor fondator al „Bisericii din pustie”… Adunarea sa era formată din sclavi eliberați și binecuvântați, care se îndreptau spre Țara promisă, însă fără o fărâmă de loialitate sau recunoștință pentru cel care pusese totul la bătaie și renunțase la multe ca să facă posibile toate acestea. Abia fuseseră eliberați din sclavia Egiptului, și ei s-au întors împotriva lui Moise, acuzându-l, învinovățindu-l și ocărându-l (vezi Exodul 14). A fost Moise dezamăgit și rănit? Da. Însă de fiecare dată când și-a dorit să renunțe, a discutat cu Dumnezeu, s-a rugat pentru turma ce se tot văicărea, a primit instrucțiuni noi „de la centru” și… s-a întors la responsabilitățile sale! Asta fac oamenii lui Dumnezeu atunci când sunt dezamăgiți și doresc să renunțe. Și tu trebuie să faci la fel!