„Niciun om care va avea o meteahnă… să nu se apropie ca să aducă Domnului jertfe…” (Leviticul 21:18-21)

     Ca să ajuți pe cineva cu probleme nerezolvate, trebuie mai întâi să te ocupi de problemele tale. Dacă tratamentul pe care îl oferi nu te-a vindecat pe tine, nu vei avea nicio credibilitate când încerci să-l aplici altora. Asta înseamnă că, dacă ai probleme nerezolvate, Dumnezeu nu te va folosi? Ba da! Oamenii frânți devin maeștri ai vindecării, dar mai întâi trebuie să te vindeci. E greu să vorbești despre victorie când experimentezi înfrângerea. Când sângerezi pe plan spiritual și emoțional, tu nu poți trata problemele altora cu acea credință îndrăzneață pe care ai folosi-o dacă ți-ai fi rezolvat deja problema. E rău să ai inima zdrobită? Nu, toți trecem prin acest proces în viață, dar știm că Dumnezeu „tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită, şi le leagă rănile” (Psalmul 147:3). Așa că lasă-L pe Dumnezeu să te vindece, ca să te poată folosi! În vremea Vechiului Testament, nu puteai sluji ca preot dacă aveai lepră, care era o rană nevindecată. Și iată care erau motivele: 1) Nu ai fi fost fără cusur pe plan spiritual; 2) Nu te-ai fi putut apropia de alții, ca nu cumva să se atingă de tine și să-ți dea jos pansamentul de pe rană; 3) Nu ai fi putut fi în formă maximă, deoarece durerea ți-ar fi slăbit puterea; 4) Ți-ar fi fost frică să vorbești despre lepra ta ca lumea să nu te respingă, așa că ai fi trăit pe două planuri și ai fi devenit nesigur, ipocrit și manipulator; 5) Mai rău decât orice, ai fi fost atât de ocupat cu slujirea lui Dumnezeu și cu grija față de ceilalți, încât nu ai fi avut timp să te oprești și să ai grijă de tine însuți. Lepra este precum păcatul: ne izolează și ne aruncă în singurătate. Păcatul și problemele nerezolvate ne fac să fim ca niște „morți vii”. Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi, este acesta: ocupă-te de problemele tale nerezolvate!