„Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou și statornic!” (Psalmul 51:10)

     Un autor creștin a scris: „Uneori, oamenii se sperie crezând că dacă nu se schimbă suficient de rapid, Dumnezeu nu va mai avea răbdare cu ei. În general, ei nu folosesc chiar aceste cuvinte, dar se întreabă: „Oare de la câte păcate încolo trebuie să încep să mă îngrijorez? Există oare un nivel acceptabil al păcatului, pentru un creștin, pe care dacă îl depășești, să fii în pericol (cum este de exemplu nivelul de mercur din Lacul Michigan)? (Pentru cei neavizați, e bine de știut că Lacul Michigan este un lac cu apă dulce, de lângă Chicago, areal pentru o mare cantitate și varietate piscicolă. Deoarece nivelul de industrializare din zonă este ridicat, cercetătorii testează periodic nivelul de mercur. Pentru că, atunci când ajunge în lacuri și râuri, mercurul se acumulează în pește și astfel ajunge adesea în farfuriile oamenilor.) Există un prag de impuritate, precum cel stabilit de Administrația pentru alimentație și medicamente? Și este acest standard unul înalt, ca pentru laptele pasteurizat, sau seamănă cu standardul de curățenie impus pentru mâncarea de tip fast-food, lăsând loc suficient pentru lucruri nesănătoase? Este posibil să fii creștin, și să nu crești niciodată?!” Problema nu este dacă Dumnezeu va obosi să ne ierte păcatele, pentru că iertarea va fi întotdeauna răspunsul corect la pocăința sinceră. Dumnezeu nu este îngrijorat că cineva va profita de El!” Pericolul nu este că Dumnezeu nu va răspunde la pocăința noastră sinceră, ci că am putea cădea în capcana gândurilor periculoase pe care le produce păcatul în mod inevitabil, așa încât ajungem să fim împietriți, să ne complacem și pur și simplu să fim incapabili de a ne pocăi! Din aceste motive, păcatul trebuie luat în serios! Misionarul Frank Laubach a predicat Evanghelia unui trib care avea o îndelungată istorie și experiență în ce privește violența și vărsările de sânge. Conducătorul tribului a fost atât de mișcat, încât s-a pocăit și L-a primit pe Hristos imediat. Apoi s-a întors spre Laubach în semn de apreciere și i-a spus: „Mulțumesc! Pe cine vrei să ucid pentru tine?” Acesta era punctul lui de pornire în viața cea nouă! Și numai Dumnezeu știe care este punctul de început al fiecăruia dintre noi… Al tău, care este?