„Mulțimea celor ce crezuseră… aveau toate de obşte.” (Faptele apostolilor 4:32)

     Când citești istoria Bisericii Noului Testament, ești fascinat de creșterea ei explozivă și de minunile uimitoare care aveau loc. Dar există o componentă pe care nu trebuie s-o pierzi din vedere: „Niciunul nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obşte… Căci nu era niciunul printre ei care să ducă lipsă: toţi cei ce aveau ogoare sau case, le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vândute… apoi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie…” (Faptele apostolilor 4:32-35). S-ar putea să spui: „Dacă aș avea mai mulți bani, aș fi fericit!” Poate te-ai simți mai în siguranță și ai avea mai puține griji, dar nu ai fi neapărat mai fericit. În „Revista Studii despre fericire”, cercetătorii au vrut să afle lucrurile care îi deosebesc pe oamenii fericiți de cei mai puțin fericiți. Un factor separa în mod constant cele două grupuri. Și nu era vorba de cât de mulți bani aveau, nu era vorba de sănătate, securitate, aspect fizic plăcut, coeficient de inteligență sau succes în carieră… Ceea ce făcea deosebirea dintre persoanele fericite și cele mai puțin fericite era prezența unor relații bogate și profunde, aducătoare de bucurie și pline de semnificație. Profesorul de politici publice la Harvard Robert Putnam, și cercetător în problematici sociale, scria: „Singura descoperire comună a cercetărilor de o jumătate de secol asupra mulțumirii în viață (nu numai în Statele Unite, ci în toată lumea) este că fericirea este cel mai bine previzionată de lărgimea și de adâncimea conexiunilor sociale ale omului.” Dar tu poți cunoaște mulți oameni, fără să fii cunoscut cu adevărat de către niciunul dintre ei – și să ajungi să te simți singur. Creștinii din Biserica Noului Testament au înțeles bine cum stau lucrurile: numai când ai părtășie cu ceilalți pe plan spiritual, emoțional, financiar și relațional, poți atinge cel mai înalt nivel de bucurie!