Legea Duhului de ”viață”

   Isus a zis: ”Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”. Hristos este ”viața” noastră. Diferența dintre Legea Duhului și legea păcatului și a morții este că: Legea Duhului este despre ce a făcut Hristos, așezând omul în grația lui Dumnezeu necondiționat. Legea păcatului și a morții este despre ce să facă omul ca să ajungă în grația lui Dumnezeu. Legea Duhului de viață este stabilită pe legile  trasate de Hristos, pe care omul nou în Hristos umblă în biruință înnoindu-și mintea cu Evanghelia tot mai mult, maturizându-se în dragostea Tatălui și descoperind ”viața” Lui din Împărăția Lui. Legea păcatului și a morții s-a sfârșit la cruce. Tatăl a inaugurat Legea Duhului de ”viață” în Hristos Isus la cruce. Dar, cum s-a sfârșit, când moartea și păcatul sunt la culme în lume? Dragul meu, aici nu mai depinde de Dumnezeu, El a terminat lucrarea salvării omului prin Legea Duhului de viață, depinde de fiecare om în parte, dacă vrea să părăsească legea păcatului și a morții și să îmbrățișeze Legea Duhului de ”Viață” în Hristos, astfel să ajungă liber, în libertatea Duhului de viață.

   Romani 10:4.”Căci Hristos este sfârșitul Legii, pentru ca oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea.” ----------------Câtă vreme a fost în picioare legea păcatului și a morți, adică legea osândei, dacă ai păcătuit ai fost osândit pe loc. Această Lege a fost atât de dreaptă, că nu a avut iertare și milă de nimeni și nimic. Ai păcătuit, mori.

   Romani 8:2.”În adevăr, legea Duhului de viață în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului și a morții.” ------------------Aleluiaaa, a avut deja loc marele și gloriosul schimb de la cruce. Hristos a adus în ființă Legea Duhului de ”viață” și ne-a dat ”neprihănirea” lui.

    2 Corinteni 3:7-9.”Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă și săpată în pietre, era cu atâta slavă încât fiii lui Israel nu puteau să-și pironească ochii asupra feței lui Moise din pricina strălucirii feței lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare, cum n-ar fi cu slavă mai degrabă slujba Duhului? Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă și săpată în pietre, era cu atâta slavă încât fiii lui Israel nu puteau să-și pironească ochii asupra feței lui Moise din pricina strălucirii feței lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare, cum n-ar fi cu slavă mai degrabă slujba Duhului? Dacă slujba aducătoare de osândă a fost slăvită, cu cât mai mult o întrece în slavă slujba aducătoare de neprihănire? Dacă slujba aducătoare de osândă a fost slăvită, cu cât mai mult o întrece în slavă slujba aducătoare de neprihănire? -------------------------În vremea Legii păcatului și a morții, slujba era aducătoare de moarte, fiindcă omul nu putea să se desăvârșească singur ci se osândea chiar prin aceste slujbe, în care Dumnezeu Își arăta slava Lui, pentru că Legea a fost dată de Dumnezeu, pentru a ne îndrepta dorința spre un Salvator, care să poată să ne desăvârșească și nu să ne câștigăm noi salvarea prin puterea noastră. Dacă ai fi împlinit nouă zeci și nouă de porunci și ai fi greșit în a suta, te făceai vinovat de toate o sută, dar Dumnezeu în Hristos prin Legea Duhului de viață ne-a salvat  și ne-a dat ”neprihănirea, sfințirea” Lui. Ne-a așezat în El și El în noi pentru totdeauna, pentru ”veșnicie”. Suntem ai Lui. Amin!