„... să vă feriți de curvie.” (1Tesaloniceni 4:3)

L-am auzit odată pe un preot catolic spunând: „Nu mai primesc la confesional pe nimeni care vine să mărturisească păcate sexuale”. Omul era obosit și îngrozit de fregvența cu care se întâlnea cu acest păcat.

Înțeleptul povestește: „Stăteam la fereastra casei mele, și mă uitam printre zăbrele. Am zărit printre cei neâncercați, am văzut printre tineri pe un băiat fără minte. Trecea pe uliță, la colț unde stătea una din acele străine, și a apucat pe calea care duce spre locuința ei. Era în amurg, seara, în noaptea neagră și întunecoasă. Și, iată că, i-a alergat înainte o femeie îmbrăcată ca o curvă și cu inima șireată. Era bună de gură și fără astâmpăr; picioarele nu-i puteau sta acasă: când în uliță, când în piețe, pe la toate colțurile stătea la pândă. Ea l-a îmbrățișat și l-a sărutat, și cu o față fără rușine i-a zis: „Eram datoare cu o jertfă de mulțumire, azi mi-am împlinit juruințele. De aceea ți-am ieșit înainte, să te caut, și te-am găsit. Mi-am împodobit patul cu învelitori, cu așternut de pânze din Egipt; mi-am stropit așternutul cu smirnă, aloe și scorțișoară. Vino, să ne îmbătăm de dragoste până dimineața, să ne desfătăm cu desmierdări! Căci bărbatul meu nu este acasă, a plecat într-o călătorie lungă, a luat cu el sacul cu bani, și nu se va întoarce acasă decât la lună nouă.” Tot vorbindu-i, ea l-a ademenit, și l-a atras cu buzele ei ademenitoare. De odată a început să meargă după ea, ca boul care se duce la măcelărie, ca un cerb care aleargă spre cursă, ca pasărea care dă buzna în laț, fără să știe că o va costa viața, ... ” (Proverbele 7:6-27)

Omul din generația noastră a fost supranumit ”homo-eroticus”. Asta pentru că senzualitatea trupească și dragostea erotică sunt dominante în cultura de astăzi. Anii 60 ai secolului trecut reprezintă momentul de vârf al așa numitei ”revoluții sexuale”, care aduce eliberarea corpului de constrângerile vechii morale pentru a experimenta bucurii fără limite.”Revoluția” desființează valori ca virginitatea, încurajează sexualitatea în afara căsătoriei, prezintă emanciparea erotică ca și panaceu universal, ridiculizează căsătoria. Metodele contraceptive, extinderea avortului, comunicarea tot mai ușoară, au condus la generalizarea sexului liber. Trupul gol este noul altar, plăcarea erotică noua religie.

Liberalizarea relațiilor intime a adus cu sine o mulțime de neplăceri spirituale și fizice: infidelitate, instabilităte emoțională, violență, perversiunea și imoralitatea în creștere, coruperea minorilor, distrugerea conceptului de familie, avortul, copii născuți în afara căsătoriei, boli specifice, cum este SIDA, apărută în anii 80 ca efect direc al ”Revoluției”.

Multe persoane se simt stânjenite atunci când este abordată această temă. Înțeleg, însă pentru că tema este actuală și presantă, ca și creștini trebuie să căutăm a cunoaște și prezenta voia lui Dumnezeu și la acest capitol.

Dumnezeu l-a creat pe om cu însușiri erotice. Sexul în sine vine de la Creator și nu este ceva rușinos și vinovat. Rușinosă și vinovată este practicarea lui în afara cadrului stabilit de Dumnezeu. Care este acest cadru?

Căsătoria dintre un bărbat și o femeie, uniți prin legături de dragoste și fidelitate, pentru toată viața. Căsătoria are și rolul de a ne păzi de imoralitatea sexuală, iar până ajunge omul la acest pas trebuie să practice abstinența, care cu ajutorul harului lui Dumnezeu este posibilă. (1Corinteni 7:9)

Relațiile intime în afara căsătorie (înainte și în timpul căsătoriei), sunt condamnate de Dumnezeu în Cuvântul Său. Iată câteva exemple: 1Corinteni 6:18 - „Fugiți de curvie! Orice alt păcat, pe care-l face omul, este un păcat săvârșit afară din trup; dar cine curvește păcătuiește împotriva trupului său.”; 1Corinteni 6:9-10 - „Nu știți că cei nedrepți nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu? Nu vă înșelați în privința aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiții, nici hoții, nici cei lacomi, nici bețivii, nici defăimătorii, nici răpăreții nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu.” 1Tesaloniceni 4:3-5 - „Voia lui Dumnezeu este sfințirea voastră: să vă feriți de curvie; fiecare din voi să știe să-și stăpânească vasul în sfințenie și cinste, nu în aprinderea poftei, ca Neamurile, care nu cunosc pe Dumnezeu.” Evrei 13:4 - „Căsătoria să fie ținută în toată cinstea, și patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvar și pe preacurvar.” Apocalipsa 21:8 - „Dar, cât despre fricoși, necredincioși, scârboși, ucigași, curvari, vrăjitori, închinători la idoli, și toți mincinoșii, partea lor este în iazul care arde cu foc și pucioasă, adică moartea a doua.” Cred că aceste cuvinte sunt suficiente să ne motiveze în a fugi de curvie.

Nevoile trupului, împrejurările vieții, presiunea socială, sunt factori care împing omul spre imoralitate și infidelitate. Prezența zilnică a Cuvântului și a rugăciunii sunt elemente ajutătoare. Psalmistul spune: „Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!” Domnul Isus spune: „Rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită”. (Psalmul 119:11; Luca 22:40) Iar dacă cineva totuși a gustat din ”fructul oprit”, pocăința profundă este singurul remediu. (Proverbe 28:13)

Dintre personajele pozitive ale Scripturii, tânărul Iosif este exemplul clasic de abstinență și moralitate.

Iosif este un exemplu de cum să reacționezi atunci când ești provocat. Scriptura scrie despre fecioria lui Iosif: „De câtăva vreme, s-a întâmplat că nevasta stăpânului său a pus ochii pe Iosif, și a zis: „Culcă-te cu mine!” El n-a voit, și a zis nevestei stăpânului său: „Vezi că stăpânul meu nu-mi cere socoteală de nimic din casă, și mi-a dat pe mână tot ce are... afară de tine pentru că ești nevasta lui. Cum aș putea să fac eu un rău atât de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu? Măcar că ea vorbea toată ziua lui Iosif, el n-a voit să se culce și să se împreune cu ea. Într-o zi când intra în casă, ca să-și facă lucrul, și când nu era acolo nici unul din oamenii casei, ea la apucat de haină, zicând: „Culcă-te cu mine!” El i-a lăsat haina în mână, și a fugit afară din casă.” (Genesa 39:7-20)