„A venit o femeie care avea un vas de alabastru cu mir… a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus.” (Marcu 14:3)

     Evanghelistul Marcu relatează: „Pe când ședea Isus la masă, în Betania… a venit o femeie, care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump; şi, după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus. Unora dintre ei le-a fost necaz, şi ziceau: „Ce rost are risipa aceasta de mir? Mirul acesta s-ar fi putut vinde… şi să se dea săracilor.” Şi le era foarte necaz pe femeia aceea. Dar Isus le-a zis: „Lăsaţi-o în pace… Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine; căci pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi… dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. Ea a făcut ce a putut: Mi-a uns trupul mai dinainte, pentru îngropare. Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.” (Marcu 14:3-9). La fel a făcut și Iosif din Arimateea, împreună cu Nicodim. Ei au folosit o sută de litri de smirnă și aloe ca să-L îmbălsămeze pe Isus, după ce El a murit, și niciun cuvânt de laudă nu este rostit în Sfânta Scriptură despre asta. Această femeie a adus mirul și l-a turnat pe capul lui Hristos în timp ce El trăia, iar Domnul Isus a scos în evidență două lucruri: a) „Ea a făcut ce a putut.” Faptele de bunătate nu se referă, de obicei, la lucruri mari, ci la lucruri mici, făcute cu o dragoste mare! b) „Se va istorisi şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.” Tu, pentru ce vei fi ținut minte: pentru o viață de slujire a semenilor, sau pentru una egocentrică? Dacă ai o părere bună despre cineva, spune-i-o astăzi, cât timp trăiește, și nu aștepta să i-o spui la mormânt! Abate-te de la calea ta pentru a-i umple viața de bucurie cât mai este timp. Acele expresii de apreciere, acele cuvinte de iertare, acel dar special pe care ai vrut să i-l faci, dă-i-le cât mai poți! Nu-ți ține dragostea ascunsă într-o cutie! Așadar, „sparge vasul de alabastru” plin cu dragoste, și toarn-o peste semeni!