„dacă poporul peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga, și va căuta fața Mea, și se va abate de la căile lui rele, - îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatele, și-i voi tămădui țara.” (2Cronici 7:14)

Suntem la Ierusalim cu trei mii de ani în urmă. Israel termină de zidit Templul. Națiunea se adună la Ierusalim pentru dedicarea și inaugurarea sfintei construcții. Regele Solomon rostește o rugăciune deosebită. Ca un semn că Dumnezeu aprobă lucrarea evreilor și ascultă rugăciunea regelui lor, se pogoară foc din cer peste jertfele aduse cu ocazia aceasta, iar slava Domnului umple Templul. După zilele de sărbătoare Dumnezeu i se arată lui Solomon și îi face o promisiune, promisiune din care am citat mai sus.

Cuvintele acestea sunt destul de cunoscute celor care iubesc Cuvântul lui Dumnezeu, ele fiind des folosite în campanii de evanghelizare sau în momente când se face referire la nevoile naționale. Sunt însă învățători creștini care spun că textul acesta nu ne este adresat nouă deloc.

Cu adevărat contextul ne prezintă o situație particulară și unică: Israel în relație cu Dumnezeu. În cazul acesta rețeta ni se aplică și nouă, sau nu? Personal cred că se aplică perfect. Iată câteva argumente:

-Dumnezeu este Același ieri, azi și în veci

-Cuvântul Său are o valabilitate universală

-Principiile după care lucrează Domnul cu oamenii sunt neschimbate. (De pildă Noul Testament spune: „Smeriți-vă înaintea Domnului, și El vă va înălța”)

-Datorită Evangheliei, multe națiuni au devenit poporul lui Dumnezeu care cheamă Numele Lui

-Domnul ascultă din ceruri, nu de la Ierusalim

-El este Dumnezeul întregului pământ; și exemplele pot continua.

McDonald vizavi de acest 2Cronici 7, cu 14 spune: „Deși inițial a fost adresat poporului ales Israel, de atunci încoace a fost aplicat cu suficient temei tuturor națiunilor care posedă o moștenire biblică. Este calea sigură de refacere și înviorare, de trezire sau reviriment în orice împrejurare, Dacă sunt întrunite condițiile necesare, făgăduințele se vor împlini negreșit”.

Prin urmare, dacă peste o persoană, familie, biserică, comunitate, națiune, se va abate răul îngăduit de Dumnezeu ca urmare a păcatului (Domnul nu ”bate” din alte motive), rețeta este următoarea:

-Smerenie

-rugăciune

-căutarea Feței lui Dumnezeu

-abaterea de la căile rele.

Vi se pare ceva cunoscut? ... Da, în întreg Noul Testament se găsesc o mulțime de referințe cu privire la aceste lucruri. Toate pot fi definite cu un cuvânt: pocăință. Dacă pocăința este autentică, atunci, zice Domnul, „îi voi asculta din cer, îi voi ierta păcatul, și-i voi tămădiu țara”.

J. Barton spune cu privire la aceste lucruri: „Acest verset minunat – cel mai renumit din toată cartea Cronici – exprimă ca nici un alt verset din Cuvântul lui Dumnezeu, ce cere Dumnezeu pentru ca să poată binecuvânta o națiune, fie că este vorba de epoca lui Solomon, fie cea a lui Ezra, fie de vremurile în care trăim noi înșine. Cei care cred trebuie să se lepede de păcatele lor, să se lase de o viață egocentrică și să se predea Cuvântului și Voii lui Dumnezeu. Atunci, și numai atunci, se vor deschide cerurile, revărsând peste noi înviorarea și trezirea spirituală”.