„Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Filipeni 2:4)

     Deseori, într-o relație sau într-o prietenie, nu suntem conștienți de nevoile celuilalt. Ajungem să fim împietriți. Încetăm să mai ascultăm. Uităm de presiunile la care este supus celălalt. Simplu spus, cauza multor probleme dintr-o relație este insensibilitatea. Toți oamenii cu care te întâlnești au nevoie de bunătate. Cei ce stau lângă tine în biserică au suferințe mari, iar tu adesea nu-ți dai seama de ele. Un exemplu foarte bun de sensibilitate găsim în viața regelui David, după ce Ionatan, prietenul său – fiul lui Saul – a fost ucis. Ajuns pe tron de câțiva ani, David a avut o dorință neobișnuită. A întrebat dacă mai există cineva din familia lui Saul căruia să-i facă bine din pricina lui Ionatan. Și astfel l-a descoperit pe Mefiboșet, nepotul lui Saul și fiul lui Ionatan. Când David a trimis să fie adus la el, mai mult ca sigur că Mefiboșet, care era olog, s-a gândit: „Voi fi ucis, pentru că fac parte din vechea dinastie.” Să reținem, însă, cuvintele împăratului David: „Nu te teme, căci vreau să-ţi fac bine din pricina tatălui tău Ionatan. Îţi voi da înapoi toate pământurile tatălui tău Saul, şi vei mânca totdeauna la masa mea.” (2 Samuel 9:7). Reacția lui Mefiboșet este interesantă. El a respectat protocolul palatului regal, s-a închinat, și a spus: „Cine este robul tău, ca să te uiţi la un câine mort ca mine?” (vers. 8) Evreii îi considerau, atât pe câini cât și pe cei dintre neamuri – necurați. Mefiboșet se simțea ca un câine și se aștepta să fie tratat ca atare. Dar iată ce trebuie să reținem și să învățăm și noi: David și-a luat timp, a depus efort și a fost sensibil la nevoile lui Mefiboșet. Unul dintre pericolele succesului este acela că te poate face insensibil față de ceilalți. Așadar, care este persoana față de care ai putea, sau ar trebui, să fii sensibil astăzi?