Viața ”cui”? (1)   

   Viața ”cui” este în mine și în tine? Poate vei zice: viața lui Dumnezeu, pentru că El ne-a  creat, ca om după chipul Lui. Așa este, El ne-a făcut parte bărbătească și parte femeiască. Dar să nu uităm un lucru, după creație, Dumnezeu i-a zis omului: ”să nu mănânci din pomul din mijlocul grădinii”, care era pomul cunoștinței binelui și răului.”Când vei mânca, vei muri negreșit.” Și așa a fost. Când a mâncat omul a murit, adică s-a despărțit de Creatorul lui și nu mai relaționa Creatorul cu creația. Oare ce a murit în Adam, fiindcă el a trăit pe pământ în jur de o mie de ani? A trăit în sufletescul (psihe) lui, doar, - duhul lui -  s-a despărțit de Dumnezeu, a murit. Relația cu Creatorul lui nu mai era activă. Viața omului funcționa hrănindu-se din pomul cunoștinței. Era ”bine-rău” și până azi este așa. Știți ce lipsește din acest ”bine-rău”? Lipsește ”viața” lui Hristos, lipsește Însuși Hristos. Sufletul omului fără Hristos, trăiește bazat pe cele cinci simțuri (gust, miros, auz, văz și pipăit). Crede tot ce aceste simțuri ale trupului uman dictează sufletului, adică gândurile, sentimentele și voința, care sunt influiențate de simțuri. Aici nu există ”viața” lui Hristos, nici măcar în ”binele” omului, fiindcă nu este din sursa Hristos, Pomul Vieții, ci din firea omului influiențată de simțuri, din pomul cunoștinței binelui și răului. Chiar de la căderea omului, el a început să caute din nou să intre în grația lui Dumnezeu, prin ”sufletescul” lui, adică mintea și înțelepciunea lui. Și până azi așa crede omul, că prin binele lui Îl va înbuna pe Dumnezeu, să-i sfințească firea veche, sufletească, adamică și asta este imposibil, până duhul este mort în păcat, adică despărțit de Creatorul lui. Dumnezeu este DUH și comunică cu omul duh la duh. Firea adamică trebuie să moară împreună cu Hristos și toate tradițiile, regulile, principiile omului vechi sufletesc trebuie să  fie scoase afară și sufletul să fie umplut de lucrurile Duhului Sfânt. Deci ”viața cui” este în mine și în tine? Este ori ”viața” lui Hristos, duhovnicească, ori ”viața” sufletească condusă de cel rău. Din ”viața” lui Hristos curge -viață-, din ”viața” firească a binelui și răului curge moarte.”Viața” sufletească (psihe) o dăm morții, iar duhul care a murit în Eden, în Hristos vine la ”viață”. Are loc o moarte și o înviere și asta împreună cu Hristos la cruce, viața Duhului, (viața zoe) a început să intre în acțiune. Am înviat la o viață nouă, în Hristos. În ”viața” duhovnicească (zoe) duhul a înviat, pentru o relație cu Hristos, cele vechi s-au dus, toate lucrurile sunt noi. Omul dintâi, adamic a fost creat, făcut. Omul duhovnicesc este ”născut din nou”, nu făcut. Putem dar răspunde - ”Viața cui este în noi?” A firii ori a Duhului?     

   1 Corinteni 15:45-48.”Astfel și este scris: Cel dintâi om Adam s‐a făcut un suflet viu; cel din urmă Adam, un duh dătător de viață. Dar nu cel duhovnicesc este întâi, ci cel sufletesc, după aceea cel duhovnicesc. Cel dintâi om este din pământ, țărână, al doilea om este din cer. Cum este cel ce este țărână, astfel sunt și cei ce sunt țărână, și cum este cel ceresc astfel sunt și cei cerești... ”

      Mulțumim Tată pentru că ne-ai adus ”viața” în Hristos și trăim, dar nu mai trăim noi, ci Hristos trăiește în noi și viața noastră o trăim în credința în Domnul nostru Isus Hristos. Amin!