„Tu îmi întinzi masa…” (Psalmul 23:5)

     Când stai la masă și ai în fața ta o mâncare gustoasă, oprește-te și gândește-te la oamenii care au făcut lucrul acesta posibil. Cineva a cultivat legumele sau a crescut animalele; compania de procesare a alimentelor le-a pregătit și le-a împachetat; compania de transport le-a transportat; supermarketul le-a vândut; apoi cineva a plătit prețul ca să le cumpere, să le gătească și să le așeze înaintea ta ca să mănânci. Sunt multe componente în acest ansamblu, dar principalul element de legătură este Dumnezeu. El a creat solul, semințele și animalele. Fără El, ai suferi de foame. De aceea, de fiecare dată când te apropii de masă, este foarte bine să Îi mulțumești pentru mâncare. Când cineva îți oferă o mâncare pe gustul tău, bunul simț îți pretinde să-i spui politicos: „mulțumesc”. Dar iată o notificare din cer: „Tot ce ai, a venit de la Mine! Semnat: Dumnezeu.” (vezi Iacov 1:17). Poate te gândești: „Dar eu am muncit din greu pentru ce am!” Atunci trebuie să fii lăudat pentru etica muncii tale și pentru strădania ta. Dar nu aici se termină povestea; iată continuarea: „Îndeamnă pe bogaţii veacului acestuia să nu se îngâmfe şi să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug ca să ne bucurăm de ele. Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alţii…” (1 Timotei 6:17-18). Când Dumnezeu îți spune să fii „darnic, gata să simți împreună cu alții”, El dorește următorul lucru de la tine: așa cum El ți-a furnizat toate binecuvântările, tot la fel să faci și tu altora!