„Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea.” (Psalmul 119:105)

     Oare ce vrea să zică psalmistul când spune: „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele…”? Că trebuie să trăiești după voia lui Dumnezeu, nu după propriile tale gânduri, dorințe sau porniri. Iar continuarea, „și o lumină pe cărarea mea” – înseamnă că nu poți merge oriunde vrei tu, ci trebuie să urmezi calea pe care a plănuit-o Dumnezeu pentru tine. Nu vei greși niciodată dacă vei consulta Sfânta Scriptură pentru călăuzire, dar asigură-te că nu scoți versetele din context. Nu folosi „metoda ferestrei deschise”, lăsând vântul să sufle peste paginile Bibliei și apoi închizând ochii, punând degetul pe un verset și spunând: „Iată călăuzirea lui Dumnezeu!” Dacă faci lucrul acesta, s-ar putea să primești vreun verset nepotrivit ca verset al zilei! Ți-ar plăcea să mergi la doctor când ești bolnav și să-l auzi spunând: „E de la bilă”, fără să te fi consultat măcar? Atunci ai întreba: „De unde știți?” și el îți va spune: „Ei bine, cu câteva clipe în urmă am stat lângă fereastră și am avut încredere că Dumnezeu a suflat peste manualul de anatomie exact la problema ta – și subiectul de pe acea pagină era vezica biliară.” Ai fugi de-acolo cât ai putea de repede, nu-i așa? Unii oameni practică această „superstiție” teologică, apoi dau de necaz și spun: „Ei bine, așa m-a călăuzit Dumnezeu!”, când de fapt Dumnezeu nu a avut nicio legătură cu alegerile lor! De fiecare dată când citești expresia biblică „aceasta este voia lui Dumnezeu”, poți fi sigur că este voia Sa. Dacă nu asculți de ea, vei avea de suferit, dar dacă vei asculta – vei fi binecuvântat!