„Nici Eu nu te osândesc. Du-te şi să nu mai păcătuieşti.” (Ioan 8:11)

     Ne amintim în ce împrejurare a rostit Mântuitorul aceste cuvinte; este redată în Evanghelia după Ioan, cap. 8 – spicuim de la vers. 3 încolo: „Cărturarii şi fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie… și au zis lui Isus: „Învăţătorule… Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei; Tu dar, ce zici?”… Dar Isus S-a plecat în jos şi scria cu degetul pe pământ. Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus şi le-a zis: „Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea.”… S-a ridicat… şi, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis: „Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit?” „Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te şi să nu mai păcătuieşti.” (Ioan 8:3-7, 10-11). În acea zi, Domnul Isus a scos în evidență trei lucruri: 1) Ipocrizia dublei măsuri. De vreme ce femeia a fost „prinsă în momentul săvârșirii păcatului”, ei au știut de bună seamă și cine era bărbatul. Și în zilele noastre acționează acest dublu standard, unul care desconsideră femeia din cauza trecutului ei, și altul prin care bărbatul este scuzat, spunându-se: „Eh, umblă și el din floare-n floare!” Fariseii foloseau pietre, noi folosim vorbe, dar indiferent de armele folosite, victima va fi rănită oricum. 2) Cine este în măsură să judece. „Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea.” Care era singurul fără păcat, dintre ei, în ziua aceea? Domnul Isus! Deci numai El a avut și are dreptul să judece! 3) Te poți ridica deasupra trecutului tău. „Du-te şi să nu mai păcătuieşti.” Aceste cuvinte ar putea fi reformulate astfel: „Mergi în pace, deoarece ai avut o întâlnire cu Isus, și doar așa te poți ridica deasupra trecutului tău!”