„Dumnezeu a trimis pe Fiul Său… ca să răscumpere…” (Galateni 4:4-5)

     Într-o după-amiază, o fetiță stătea lângă magazinul de antichități al lui Pete Richardson, studiind comorile din vitrină. Apoi a intrat în magazin și a cerut să vadă un colier cu mărgele albastre. Când Pete l-a pus pe tejghea, fetița a zis: „E perfect. Vă rog să mi-l împachetați ca un cadou. E pentru sora mea. Are grijă de mine. Va fi primul Crăciun împreună de când a murit mama și am vrut să găsesc cadoul perfect.” „Câți bani ai?” a întrebat-o Pete cu prudență. Vărsând o grămadă de monede pe tejghea, ea a răspuns: „Mi-am golit toată pușculița.” Pete a luat colierul, cu eticheta de preț îndreptată spre el, nu spre fetiță. „Cum te cheamă?” a întrebat el, mergând în încăperea din spate. „Jean Grace,” a răspuns ea. Pete s-a întors cu un pachet foarte frumos ambalat, iar fetița i-a mulțumit și a plecat. În Ajunul Crăciunului, după ce a plecat și ultimul cumpărător și era pe punctul de-a închide magazinul, o tânără s-a năpustit în magazin și i-a dat un pachet ce-i părea cunoscut. „Vă aduceți aminte cui i l-ați vândut?” a întrebat ea. „O fetiță pe nume Jean l-a cumpărat pentru sora ei mai mare” a răspuns el. „Cât costă?” s-a interesat ea. „Prețul, a răspuns Pete, este întotdeauna confidențial între vânzător și cumpărător.” Tânăra l-a întrebat: „Dar cum a reușit să-l plătească?” Reambalând cu grijă cadoul, Pete i l-a dat și i-a spus: „A plătit cel mai mare preț pe care poate cineva să-l plătească: a dat tot ce-a avut!” La fel a făcut și Tatăl ceresc pentru noi. Când „Dumnezeu a trimis pe Fiul Său” (Galateni 4:4) ca să ne răscumpere, El a dat tot ce-a avut mai scump! Așa că, noi trebuie să spunem cu smerenie: „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare!” (2 Corinteni 9:15).