„Creşteţi în harul… Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos…” (2 Petru 3:18)

     Gândește-te cât de fericit și plin de energie ai fi dacă nu ai tot încerca să-i controlezi pe oameni și să-i îndrepți. Un autor scria: „Oferă-le celor dragi, ai tăi, demnitatea de a face propriile lor greșeli și de a învăța din ele. Dacă te amesteci mereu în treburile altcuiva, nu numai că te vei epuiza, dar Îl vei împiedica pe Dumnezeu să lucreze în viața acelei persoane. Ea îi aparține Lui, nu ție!” În Noul Testament, când credincioșii iudei legaliști au încercat să impună legile lor asupra credincioșilor dintre neamuri, apostolul Pavel a scris: „Cine mănâncă să nu dispreţuiască pe cine nu mănâncă şi cine nu mănâncă să nu judece pe cine mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit.” (Romani 14:3). Uneori, încercând să dovedim sfințenie, suntem percepuți ca aspri. Dar faptul că nu ai libertatea de-a face ceva nu-ți dă dreptul să-i condamni pe cei ce o au – decât dacă este un lucru pe care Sfânta Scriptură îl interzice în mod clar! Faptul că ai păreri puternice nu-ți dă dreptul să le impui asupra altora. Nu uita, poți avea teologia corectă și atitudinea greșită! Gladys M. Hunt (cunoscută autoare creștină de cărți pentru copii și adolescenți) scria: „Acceptarea înseamnă că ești valoros așa cum ești. Poți discuta despre ce simți și despre motive, și cuiva să-i pese cu adevărat. Poți încerca idei noi fără să fii ridiculizat, poți chiar să-ți exprimi gândurile și să le discuți cu argumente inteligente. Te simți în siguranță. Nimeni nu te va judeca, chiar dacă nu sunt de acord cu tine. Nu înseamnă că nu vei fi niciodată corectat, ci pur și simplu ești în siguranță să fii tu însuți!” Când vorbim despre adevăr, rămâi ferm! Dar când vorbim de lucruri neesențiale, cum ar fi preferințe personale, obiceiuri și tradiții, manifestă har față de cei ce sunt sau cred altfel decât tine!