„Văduvele lor erau trecute cu vederea la împărţeala ajutoarelor de toate zilele.” (Faptele Apostolilor 6:1)
Pentru că în vremea Noului Testament guvernul nu se îngrijea de văduve și de orfani, Biserica a preluat această responsabilitate. Din nefericire, se pare că apăruseră favoritismele, și văduvele și orfanii din poporul iudeu au avut parte de tratament preferențial față de văduvele și orfanii dintre neamuri. Cum au reacționat conducătorii Bisericii? Ar fi putut să desființeze rapid această practică, așa cum facem și noi de atâtea ori. Ei ar fi putut spune: „Noi suntem chemați să vestim Evanghelia, nu să facem pachete cu mâncare. Noi ne preocupăm de chestiuni referitoare la păcat și mântuire, nu de sandale și supă!” În schimb, iată ce au făcut acei slujitori ai bisericii: mai întâi, au convocat o adunare pentru a soluționa problema (vezi Faptele Apostolilor 6:2). Ei au înștiințat toți membrii că biserica lor ia în serios problema sărăciei și că fiecare este responsabil înaintea lui Dumnezeu să facă ceva în această privință. Versetul nu susține obligativitatea forțată, ci propovăduiește clar voluntariatul sub călăuzirea Duhului Sfânt. În al doilea rând, au transferat problema în mâinile celor mai hăruiți și mai pricepuți dintre ei. Au ales șapte bărbați – foarte respectați, plini de Duhul Sfânt și de înțelepciune – și le-au încredințat această responsabilitate (vezi Faptele apostolilor 6:3). În loc să ne creștem copiii doar pentru domenii importante ca medicina, dreptul, politica sau guvernarea, mai bine ar fi să-i învățăm că grija față de cei neajutorați este una dintre cele mai înalte chemări pe care ni le face Dumnezeu. De ce oare 10% din populația lumii merge la culcare cu stomacul gol în fiecare seară? Sau de ce trebuie să moară peste 17.000 de copii zilnic (unul la 5 secunde!) din cauza malnutriției și a unor boli tratabile, iar noi, creștinii și bisericile, nu facem mai nimic legat de asta?! Nimeni nu poate face totul, dar Dumnezeu ne-a chemat pe fiecare dintre noi să facem ceva! Iar Biblia ne spune (Iacov 1:27): „Religia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume”. Iată ceva de făcut pentru fiecare zi!