Putere și slăbiciune (2)    

   2 Corinteni 12:9. „El mi‑a zis: „Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să locuiască în mine. De aceea mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos. Când sunt slab, atunci sunt tare.”Dex explică slăbiciune =neputință, extenuare, moleșală, incompetență, incapacitate, nepregătire. Hristos zice lui Pavel, „puterea Mea” în slăbiciune este făcută desăvârșită”. Duhul Sfânt prin -puterea- Lui, este prezent oricând și oriunde în noi, însă ținem minte -nu oricum, ci smeriți și supuși voii Lui în toate. Harul Domnului Isus era prezent prin puterea Duhului, în viața lui Pavel oriunde și oricând. Chiar atunci când cu țepușul, Harul era îndeajuns ca El să fie puternic, chiar în slăbiciunile Lui, care nu erau o boală, ci atunci în neputința trupului lovit, de bătăi, temnițe, batjocuri... , când era extenuat, obosit, epuizat peste măsură, când nu avea capacitatea să se ridice, când nu era pregătit intelectual, ca el prin puterea lui să stea în fața împăraților și situațiilor, -puterea- Duhului Domnului era deajuns, ca în toate aceste slăbiciuni să fie desăvârșită lucrarea Lui Hristos în viața lui. Asta era slăbiciunea lui Pavel. Iar el descoperind această -putere- extraordinară în el, se bucura în toate aceste slăbiciuni și era plăcerea lui, izvorâtă din supunerea și smerenia lui. Vorba Domnului Isus, „Harul Meu îți este deajuns”, Harul s-ar fi putut ca să-l fi salvat și de acest țepuș, din carnea lui, pentru că Harul Domnului Isus, ne-a adus iertare, vindecare, eliberare, întregire, în viața noastră, dar dacă Cuvântul tace aici, tăcem și noi. Deci Pavel nu acționa nicicând bazat pe puterea lui, -era slab-. El întotdeauna umbla cârmuit de Duhul și -puterea- Domnului.    

   Fapte Ap. 22:29. „Iar ei l-au ascultat până la acest cuvânt și și-au ridicat vocile, spunând: Ia de pe pământ pe unul ca acesta; fiindcă nu se cuvine să trăiască. Dar pe când strigau și azvârleau hainele și aruncau praf în aer, Căpetenia a poruncit ca el să fie dus în fortăreață și a poruncit să fie cercetat prin biciuire, ca să afle din ce cauză strigau astfel împotriva lui. Dar pe când îl legau cu curele, Pavel i-a spus centurionului care stătea lângă el în picioare: Vă este legiuit să biciuiți un om, un roman, și necondamnat? Când a auzit centurionul, a venit și a anunțat căpetenia, spunând: Ia seama la ce faci; fiindcă acest om este roman. Atunci căpetenia a venit și i-a zis: Spune-mi, ești roman? Iar el a spus: Da. Și căpetenia a răspuns: Eu, cu o mare sumă de bani am cumpărat această libertate. Iar Pavel a spus: Dar eu sunt chiar născut liber. Atunci, îndată s-au îndepărtat de el cei ce trebuiau să îl cerceteze; iar căpeteniei îi era și ei teamă după ce a aflat că era roman și pentru că îl legase. Iar a doua zi, pentru că voia să știe într-adevăr pentru ce fusese acuzat de iudei, l-a dezlegat din legăturile sale și a poruncit marilor preoți și întregului lor consiliu să vină; și l-a adus jos pe Pavel și l-a pus înaintea lor.” ------------------- Când a fost cel mai slab, Pavel a fost cel mai tare. -Puterea- Duhului Domnului în slăbiciunile lui, s-a făcut desăvârșită. Harul îi era de ajuns, ca să-l facă liber. Cartea Faptele Ap. este înfrumusețată prin slăbiciunile lui Pavel, adevăratele destoinicii ale Duhului Sfânt, iar noi putem să luăm exemple în fiecare domeniu de viață, când să oprim destoinicia nostră personală și prin -slăbiciunea- care este în noi -puterea desăvârșită- a Duhului să acționăm în dragostea LUi și prin plăcerea călăuzirii Lui, să știm că, atunci când suntem slabi, atunci suntem tari, fiindcă atunci Duhul poate acționa în noi nestingherit de mintea noastră, ci în slăbiciunea că eu nimic nu pot să fac de una singură, ci doar prin -puterea- Duhului Sfânt, pășesc înainte pentru ascultarea și supunera de tăria și înțelepciunea Lui.    

   Apoi, 2 Corinteni 3:5. „Nu că noi, prin noi înșine, suntem destoinici să socotim ceva ca venind de la noi. Dimpotrivă, destoinicia noastră vine de la Dumnezeu... ” ------------ Când eu mă socotesc a fi destoinică pentru a face lucrurile Împărăției, nu mai este destoinicia Lui Dumnezeu. Când sunt destoinică eu, destoinicia Lui lipsește. Iar când este destoinicia Lui la lucru în mine, se face desăvârșită orice lucrare, fiindcă eu sunt slabă și am înțeles că atunci când sunt slabă, atunci sunt tare. El fiind tăria și destoinicia mea. Mulțumesc Tată, Isuse și Duhule Sfânt. Amin!