„Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.” (Coloseni 3:13)

     Prin faptul că le-a spălat picioarele ucenicilor, Domnul Isus a demonstrat dorința Sa de a le ierta păcatele înainte ca ei să le săvârșească. Când vine vorba de iertare s-ar putea să spui: „Nu eu sunt partea vinovată în această situație!” Nici Domnul Isus nu a fost. Dintre cei ce se aflau în acea încăpere, numai Domnul era vrednic să I se spele picioarele. Dar El a fost Acela care a spălat picioarele, nu ucenicii. Măreția pildei pe care a dat-o Isus constă în faptul că povara construirii unei punți de legătură cade asupra celui puternic, nu asupra celui slab. Și știi ce se întâmplă? De obicei, dacă cel care are dreptate se oferă voluntar să spele picioarele celui ce a greșit, ambele părți se pleacă pe genunchi. Nu-i așa că noi toți credem că avem dreptate? Să reținem un lucru: relațiile nu se dezvoltă pentru că vinovăția este pedepsită, ci pentru că cei nevinovați sunt plini de milă! Mila lui Hristos a precedat păcatele ucenicilor Săi; la fel, mila noastră trebuie să preceadă greșelile celorlalți. Cei care făceau parte din cercul de prieteni ai lui Hristos nu se îndoiau deloc de dragostea Lui; nici persoanele din cercul nostru de prieteni nu trebuie să se îndoiască de dragostea noastră. Apostolul Pavel scrie: „Fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.” (Efeseni 4:32) Datorită faptului că Hristos ne-a iertat, noi putem să-i iertăm pe alții. Pentru că El are o inimă iertătoare, și noi putem avea o inimă iertătoare. Când Hristos locuiește cu adevărat în noi, nu avem o variantă mai bună. Cuvintele „Te iert! Te iubesc! Hai să mergem mai departe!” au o putere incredibilă. Oare stai astăzi în compania unei persoane căreia trebuie să-i spui că o ierți? Poate că nu e ușor, dar gestul este eliberator și vindecător! Așa că merită să-l faci – astăzi!