„Cerurile spun slava lui Dumnezeu, și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui.” (Psalmul 19:1)

Se răspândește tot mai mult ideia că religia și știința nu au loc împreună. Ni se sugerează că omul cu convingeri religioase este un înapoiat, în timp ce ateul este în adevăr. Sunt trâmbițate mereu descoperirile marilor savanți ai lumii, ignorând faptul că mai toți au fost oameni profund religioși, oameni pe care știința i-a apropiat mai mult de Dumnezeu. Iată în continuare doar câteva citate din marii savanți ai lumii, oameni care au pus în timp bazele științei și tehnologiei moderne, citate care arată că necredința nu are izvorul în cunoaștere, nu este opera științei, ci a ignoranței și a celui rău.

Dr. Werner von Braun, părintele zborurilor spațiale, a spus: „Materialiștii secolului al 19-lea și urmași lor, marxiștii, au încercat să ne spună că, pe măsură ce știința ne va da mai multe cunoștințe despre creație, noi vom putea trăi fără credința într-un creator. Dar, cu fiecare răspuns nou din partea științei, noi am descoperit noi întrebări. Cu cât știm mai mult despre natura vieții, despre planul de bază pentru galaxii și interacțiunile structurii atomice, cu atât avem mai multe motive de a ne minuna de măreția lucrărilor create de Dumnezeu. Și dincolo de uimire, noi știm că, omul are nevoie de credință întocmai cum are nevoie de hrană, apă sau aer”.

Isaac Newton, care printre altele a descoperit legea atracției universale, are scris pe mormântul lui următoarele: „Interpret sârguincios, înțelept și corect al naturii și al Sfintelor Scripturi. Prin filozofia sa, el a afirmat măreția lui Dumnezeu cel Atotputernic, iar prin caracterul său, exprimă simplitatea evanghelică”.

Albert Einstein, cel mai mare savant al secolului 20, spune: „Religia mea constă dintr-o umilă admirație a nemărginitului Spirit superior, care se revelează pe Sine în amănuntele neînsemnate pe care noi suntem în stare să le pricepem cu mintea noastră slabă, neputincioasă. Acea adâncă convingere emoțională a prezenței unei Forțe raționale superioare, care este revelată în necuprinsul Univers, formează ideea mea de Dumnezeu”.

Doctor Jung, părintele psihologiei moderne, cu ocazia unui interviu la o televiziune, a fost întebat: „Credeți dumneavoastră în Dumnezeu?” Milioane de telespectatori i-au auzit răspunsul hotărât: „Eu nu am nevoie să cred în existența Sa, eu știu că există”.

Blaise Pascal, om de știință francez, ne-a lăsat urmtoarea vorbă: „Oamenii trebuie cunoscuți pentru a fi iubiți. Dumnezeu trebuie iubit pentru a fi cunoscut.”

Johann Kepler, astronom care a descoperit legile mișcării în univers, ne-a lăsat și un imn: „Acum opt luni, întrevedeam o rază de lumină; acum trei luni, s-a luminat de ziuă; astăzi; zăresc această lege divină ca o rază strălucitoare. Sunt plin de bucurie; vreu să înfrunt pe muritori mărturisindu-le că am luat vasele de aur ale egiptenilor pentru a clădi Dumnezeului meu un locaș sfânt, departe de hotarele Egiptului... Mare este Domnul! Mare este puterea Sa! Ceruri, cântați-I laude! Soare, lună și planete lăudați-L cu limba voastră fără cuvinte! Armonii cerești, lăudați-L! Lăudați-L voi toți care măsurați și descoperiți aceste armonii! La fel și tu, sufletul meu, laudă pe Domnul! , Creatorul tău! Totul există prin El și în El. Tot ceea ce nu știm se ascunde în El, la fel ca și știința noastră deșartă. A Lui este gloria, cinstea și lauda în vecii vecilor!”