„Să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune.” (Evrei 10:24)

     Robert Putman, specialist american în domeniul politicilor comparative, a făcut o afirmație uluitoare: „Ca o regulă generală, dacă nu faci parte din niciun grup, dar decizi să te alături unuia, îți reduci la jumătate riscul de a muri în următorul an!” E greu să ne imaginăm că cineva nu este interesat să-și reducă atât de mult riscul de a muri. De înțeles de ce unele biserici au adoptat motto-ul: „Alătură-te unui grup ca să trăiești!” Una dintre trăsăturile Bisericii primare a fost credincioșia față de relații: creștinii aceia au știut că relațiile nu „se întâmplă” pur și simplu. Ei se întâlneau zilnic, petreceau timp și mâncau împreună. Pe parcurs însă, lucrurile acestea s-au întâmplat tot mai rar. De aceea, în epistola către Evrei citim: „Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii…” (Evrei 10:24-25). Un autor scria în felul următor: „În sport, cu cât un atlet are nevoie de mai multă încurajare din partea fanilor, cu atât e mai puțin probabil că o va primi. Rareori fanii unei echipe care pierde se gândesc, atunci când jucătorii sunt la pământ: „Hai să-i încurajăm!” De foarte multe ori, cei care au cea mai mare nevoie de aplauze le primesc cel mai puțin. În fiecare zi, toți cunoscuții tăi au confruntări având ca miză veșnicia, iar viața are șiretlicurile ei pentru a-i doborî pe oameni!” Fiecare om are nevoie de încurajare. Fiecare om are nevoie de un umăr pe care să-și pună capul din când în când. Fiecare om are nevoie de o rugăciune care să-l ridice înaintea lui Dumnezeu. Fiecare om are nevoie de cineva care să-l îmbrățișeze din când în când. Fiecare om are nevoie să audă un glas care să-i spună: „Nu te da bătut!” Așadar, să veghem unii asupra altora și să ne încurajăm!