Chipul nostru (4)
Dumnezeu a zis: „Să facem om după Chipul Nostru!” Chipul Nostru, egal, Chipul lui Dumnezeu, egal, chipul lui Dumnezeu în omul nou. Prin Chipul lui Dumnezeu în el, omul avea în fiecare zi relaționare cu Dumnezeu. Dar neascultarea și necredința l-a dezbrăcat de Chipul glorios al lui Dumnezeu și a rămas „om”, după chipul celui pe care-l ascultase. Când Adam și Eva mâncau din pomii din grădină, inclusiv din Pomul Vieții, în fiecare zi, ei aveau Viață și Viața aceasta era trăirea și bucuria lor, în prezența Pomului Vieții care-L reprezintă pe Domnul Isus. Însă în momentul în care au mâncat din pomul cunoștinței, roada lui în ei a adus conștiența păcatului și rușinea, și frica, și ascunderea, și vinovăția i-au umplut și s-au ascuns din fața lui Dumnezeu. Cunoașteți cumva acest sentiment, când greșiți? Deja Chipul Lui, căzuse de pe om, iar omul a fost scos din grădină, ca nu cumva să guste din Pomul Vieții și să nu mai poată fi salvat niciodată. Dumnezeu hotărâse întâlnirea omului cu Pomul Vieții, Isus Hristos, prin voia și planul Lui la cruce, dar, acest lucru era un timp de așteptare, până șansa aceasta să se realizeze, pentru salvarea omului. Pentru că Dumnezeu îl crease pe om liber să decidă cum vrea să trăiască pe pământ, acum era necesar, ca omul să-și vadă neputința și lipsa lui Dumnezeu pentru viața lui. Și asta omul nu înțelegea. Se încredea în iscusința lui, pentru că Dumnezeu în Eden, nu luase de la om înzestrările Sale pentru om, talentele, iscusința, înțelepciunea, controlul, dibăcia... și după cădere, a descoperit că poate să se descurce singur și nu este rău. Nu vedea lipsa lui Dumnezu; la fel ca astăzi, oamenii se descurcă parcă mai bine cu șmecherii, minciuni, fățărnicii, trădări și... decât prin dreptatea lui Dumnezeu în toate lucrurile și călăuzirea Duhului Sfânt pentru viața lor. Nu au nevoie, au auzit de Dumnezeu, dar nu-și doresc o relație cu El sinceră, liberă, hotărâtă, care să le asigure eternitatea cu El. Omul zice: „Ce o fi, o fi”, dar „ce o fi”, poate costa veșnicia despărțirii de Dumnezeul cel veșnic. Două mii de ani de la Adam, până la Moise, două mii de ani de la Moise până la Hristos. În tot acest timp Dumnezeu lucra la caracterul și mintea omului, să-l facă să înțeleagă nevoia de El în viața LUI, dar omul nu s-a dat bătut, s-a încrezut în sinele lui, așa cum se încrede și astăzi. Omul are înțelepciunea, iscusința, priceperea din Eden, orbită de rodul pomului cunoștinței, care spune mereu: trebuie să faci bine, să fii bun și Dumnezeu te va accepta. Chiar și după jertfa Domnului Isus, a rămas aceiași minciună până astăzi. Dar cum poate omul să câștige Chipul lui Dumnezeu, prin faptele lui? Nu, nu are cum. Două mii de ani de Lege, în care Dumnezeu încerca să-i convingă de păcat și că nu sunt înstare să se mântuiască singuri și totuși omul nu a vrut să înțeleagă, făcea și bine și rău... până astăzi același lucru. Dar promisiunea din Genesa 3:15, despre Sămânța femei, care este Isus Hristos, care a fost pregătită cu răbdare miile de ani și care a străbătut fiecare pagină a Bibliei, până la împlinirea vremii, când avea să vină Mesia, Mântuitorul lumii, care de buna Lui voie, a plătit cu Sângele Lui ”păcatul” omului, fabrica de păcate care a împânzit oamenii, să trăiască în păcat, făcându-i atât de inconștienți de gravitatea lui, că îl fac cu plăcere, nu-i nimic zic ei, „fac o faptă bună” și plătesc păcatul”. Asta este o minciună din iad. Păcatul s-a pălătit cu Sângele Sfânt al Domnului Isus și doar acceptându-I jertfa poți primi Chipul Lui din nou, prin ceea ce El a zis: „trebuie să te naști din nou”. Trebuie să treci pe la cruce, prin credința lui Isus, să mori, să fii îngropat și să vii la viață împreună cu EL. Amin! (voi continua cu Chipul Nostru (5)