„Lauda noastră este mărturia pe care ne-o dă cugetul nostru că ne-am purtat în lume, şi mai ales faţă de voi, cu… sfinţenie şi curăţie de inimă…” (2 Corinteni 1:12)

     În cartea sa „Ce am mai bun pentru Cel Preaînalt” (sau „Totul pentru gloria Lui”), Oswald Chambers a scris: „Conștiința este acea abilitate din mine care este legată de cel mai înalt standard pe care-l cunosc și care îmi amintește mereu cerințele acestui standard. Dacă am obiceiul de a avea mereu standardul lui Dumnezeu înaintea mea, conștiința mă va ghida mereu spre legea desăvârșită a lui Dumnezeu și-mi va indica ce trebuie să fac. Întrebarea este: „voi fi ascultător?” Dumnezeu ne dă mereu învățătură până în cel mai mic detaliu. El nu vorbește cu vocea tunetului – vocea Sa este atât de blândă, încât ne vine greu s-o ignorăm. Și singurul lucru care ne face conștiința să fie sensibilă față de El este obiceiul de a fi deschiși față de Dumnezeu pe dinăuntru. Când începi o polemică, oprește-te imediat. Nu întreba: „De ce nu pot face asta?” Ești pe o pistă greșită. Nicio dezbatere nu mai este posibilă odată ce conștiința ia cuvântul. Orice ar fi, renunță și veghează ca viziunea ta lăuntrică să fie clară!” Apostolul Pavel scria: „Lauda noastră este mărturia pe care ne-o dă cugetul nostru că ne-am purtat în lume, şi mai ales faţă de voi, cu o sfinţenie şi curăţie de inimă date de Dumnezeu, bizuindu-ne nu pe o înţelepciune lumească, ci pe harul lui Dumnezeu.” (2 Corinteni 1:12) Dar ce facem când Biblia nu ne oferă un răspuns specific la întrebarea noastră, iar noi ne întrebăm: „Trebuie sau nu trebuie?!” Iată regula de aur după care să te ghidezi: „Dacă nu ne osândeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu. Şi, orice vom cere, vom căpăta de la El” (1 Ioan 3:21-22). Așadar, dacă vrei să-ți păstrezi cugetul curat, ia aminte la aceste versete din Scriptură.