Bucuria noastră trebuie să fie ancorată în Hristos. Dacă o căutăm în oamenii din viața noastră, ori în lucrurile pe care le deținem, riscăm să o pierdem şi nu vom înțelege cum să ne regăsim, cum să ne ridicăm după ce va pleca cineva drag. Trebuie să Îl iubim pe Dumnezeu mai mult decât orice avem pe pământ pentru că e singurul care este veşnic. Astfel, nu ne vom pierde nădejdea când vom fi în suferință. El ne va da putere să ne ridicăm. Vom privi spre cer ştiind că într-o zi vom fi cu El şi că despre asta e trăirea noastră cu adevărat. Valoarea noastră trebuie să fie cea pe care ne-o  găsim prin Hristos, nu prin oameni, nu prin felul în care ne îmbrăcăm, nu prin ceea ce deținem pentru o vreme, nu prin familia pe care o avem şi nu prin cariera noastră. Absolut toate acestea pot fi pierdute, dar daca noi ştim cine suntem în Hristos şi ştim clar că El ne-a iubit mai înainte de a ne da toate lucrurile (pentru că tot de la El le-am primit), vom avea pacea care întrece orice pricepere şi bucuria care nu depinde de circumstanțe. Dumnezeu trebuie să fie pe primul loc în viața noastră. Trebuie. . pentru că doar aşa vom rămâne în picioare şi cu bucurie într-o lume a depresiei, anxietății, a sinuciderilor. În mijlocul unor oameni trişti, fără speranță reală, creştinul trebuie să rămână ancorat în Hristos.