„Eu voi veni încet pe urmă… la pas cu copiii…” (Geneza 33:14)

     În zilele noastre, există tendința în rândul unor părinți de a încerca să-i facă pe copii să crească prea repede. Îi grăbesc să treacă de pragul copilăriei și îi aruncă prea devreme în tumultul adolescenței. Aceasta este concluzia la care a ajuns Dr. David Elkind, psiholog în domeniul problemelor de dezvoltare, care a denumit acest fenomen cultural „sindromul copilului grăbit.” El apare atunci când părinții își încurajează copiii să se comporte ca niște adolescenți, cumpărând truse de machiaj pentru fetițele preșcolare, permițând prieteniile între fete și băieți din pre-adolescență, tratându-i pe copii mai mult ca pe niște adulți, așteptându-se ca aceștia să facă alegeri la nivelul adulților, îmbrăcându-i de la case de modă, și mai ales, expunându-i la filmele deocheate de la televizor și de pe Internet. Cu ani în urmă, părinții înțeleseseră necesitatea unei treceri sigure și ordonate prin etapa copilăriei. Existau indicatori culturali care defineau vârstele la care comportamente și activități specifice erau considerate potrivite sau nepotrivite. Astăzi, acești indicatori au dispărut sau au fost mult ajustați în jos. Și lucrul acesta poate reprezenta o mare greșeală. Când te porți cu copilul tău ca și cum ar fi deja adult, devine o provocare să stabilești limite pentru comportamentul lui de adolescent din viitorul apropiat. Cum poți stabili ora de culcare, de exemplu, pentru un adolescent de 13 ani care a fost învățat să se considere adult? Pe scurt, „sindromul copilului grăbit” îi privează pe copii de copilărie și îi plasează într-un program care este în detrimentul sănătății lor mentale și fizice. Dacă ești înțelept, vei urma afirmația făcută de Iacov către fratele său, Esau: „Eu voi veni încet pe urmă… la pas cu copiii”.