„Dă-mi dar înţelepciune… ca să știu cum să mă port…” (2 Cronici 1:10)

     Când împăratul Solomon s-a urcat pe tron, Dumnezeu i-a zis: „Cere ce vrei să-ţi dau…” (2 Cronici 1:7) Să ne imaginăm scena: Solomon a primit undă verde din partea Celui în al cărui vocabular nu există cuvântul „imposibil”. Dumnezeu l-a testat. El l-a pus la încercare pe Solomon ca să vadă ce este în inima lui. O persoană arogantă ar fi cerut faimă. O persoană lumească ar fi cerut avere. O persoană egoistă ar fi cerut putere. Dar ce I-a cerut Solomon lui Dumnezeu? „Înțelepciune.” Așa că, Dumnezeu a onorat cerința lui Solomon, și i-a dăruit ceva mai încântător decât faima, mai exorbitant decât averea și mai senzațional decât puterea. După cum s-a dovedit ulterior, toate binecuvântările materiale de care s-a bucurat Solomon au fost produse secundare ale darului înțelepciunii. Un gânditor anonim a scris: „Spune-mi ce visuri ai și-ți voi spune enigma din viața ta. Spune-mi rugăciunile tale și-ți voi spune istoria sufletului tău. Spune-mi cererile tale și-ți voi spune lucrurile pe care le primești. Spune-mi căutările tale și-ți voi spune cine ești. Nu vreau să-ți cunosc averea, ci doar dorințele. Nu-mi pasă de lucrurile pe care le ai, ci doar de cele pe care nu le ai și pe care dorești să le ai; nu vreau să-ți știu realizările, ci ceea ce nu ai realizat încă și urmărești… Ceea ce primești în urma victoriilor tale din timpul zilei și în urma viselor tale din timpul nopții, idealul pe care ți-l stabilești, lucrurile pe care le aprobi ca fiind excelente, ce cauți și cărui lucru ți-ai dedicat inima – acestea reprezintă măsura unui om.” Așadar, roagă-te pentru înțelepciune!