„Dimpotrivă, dacă suferă pentru că este creștin, să nu-i fie rușine, ci să proslăvească pe Dumnezeu pentru numele acesta.” (1Petru 4:16)

    Din totdeauna lumea a arătat ostilitate pentru creștini și credința creștină. În istoria milenară a Bisericii au existat perioade de relativă libertate de manifestare, au existat însă și decade de intense persecuții. Unele din cele mai impresionante și încurajatoare mărturii le avem de la martirii creștini din primele secole.

    După ce tronul Romei a fost ocupat de Marcu Aureliu în anul 161 d. Hr. , mulți creștini au avut parte de grele suferințe și chiar martiraj. Printre ei a fost și Policarp din Smirna, ucenic al apostolilor. Când a fost dus la judecată, în fața proconsulului, acesta i-a oferit libertatea, cu condiția să renunțe, la credința creștină și să-L blesteme pe Hristos. „Optzeci și șase de ani l-am servit pe Hristos”, a răspuns Policarp, „și nu mi-a făcut nici un rău; cum aș putea acum să-L blestem pe Regele și Salvatorul meu?” „Eu am fiare sălbatice care te vor sfâșia într-o clipă”, a strigat proconsulul. „Cheamă-le”, a spus Policarp. „Tu ai vrea fiarele, dar eu vreau să fi ars de viu pe rug”, a amenințat proconsulul. „De ce mai întârzii?” a întrebat bătrânul.

După aceea, un crainic a pășit în arenă și a strigat de trei ori: „Policarp a mărturisit că e creștin”. Mulțimea a început să vocifereze, iar proconsulul a dat poruncă să fie ars de viu. De îndată a fost dezbrăcat și a fost așezat pe o grămadă de crengi. Când au pus foc, bătrânul Policarp a îngenunchiat acolo și s-a rugat zicând: „O, Doamne, Dumnezeule Atotputernic, Tatăl iubitului Tău Fiu, Isus Hristos, prin care am învățat să Te cunosc, Te binecuvintez că m-ai găsit vrednic în această zi, la această oră, să iau loc între martirii Tăi și să beau paharul Hristosului Tău, pentru învierea veșnică a trupului și a sufletului meu, să fiu primit înaintea Ta ca o jertfă de bun miros. Te laud, te binecuvintez, Te glorific pentru tot ce ai făcut pentru mine”.

Cât de mult ar trebui să ne rușinăm noi privind la acești oameni, noi, creștinii secolului douăzeci și unu, care ne văităm la cea mai mică criză personală. Luându-i ca și modele ar trebui să ne încărcăm bateriile credinței pentru viitorul ateist care se grăbește să vină peste noi cu constrângerile antihristice. Iată cuvintele lui Mike Pence, vicepreședintele Statelor Unite, rostite în vara lui 2020 în fața unei mari adunări publice: „... trăim vremuri în care a ajuns să fie acceptabil și la modă să-i ridiculizezi și chiar să-i discriminezi pe cei credincioși... Nu de mult, fosta administrație s-a îndreptat cu toată greutatea guvernamentală împotriva organizației Little Sisters of the Poor doar fiincă un grup de călugărițe a refuzat să recomande soluții care încălcau cele mai profunde convingeri pe care le aveau. Când, de curând, statul Georgia a discutat protecția legală a celor nenăscuți, un grup de liberali de la Hollywood au spus că vor boicota întregul stat. Când soția mea, Karen, a revenit la începutul anului pentru a preda arta la o școală primară creștină, am fost atacați violent de mass media și de stânga seculară, iar un reporter de la un ziar foarte important a inventat conceptul de #exposechristianschools, invitând studenții să-și prezinte poveștile de groază trăite în școlile creștine. De-a lungul majorității istoriei Americii a fost destul de simplu să te numești creștin. Nimănui nu-i trecea prin minte că va fi ocolit sau ridiculizat pentru că apără învățăturile Bibliei. Lucrurile stau diferit acum. Unele din cele mai puternice voci aflate în slujba toleranței au foarte puțină toleranță pentru valorile creștine. Așa că fiți pregătiți, în viața de toate zilele, fiincă vi se va cere nu doar să tolerați lucruri care vă încalcă convingerile, ci să le și susțineți. Vi se va cere să vă plecați în fața idolilor culturii vremii. Așa că trebuie să vă pregătiți la nivel mental pentru acțiune. Să arătați că-L putem iubi pe Dumnezeu și pe cel de lângă noi în același timp, prin cuvinte și fapte. Și să fiți gata să stați față în față cu împotrivirea”.