Cine este ACEEA?

   „Aceea” era iubita lui Solomon! Acum „aceea” este Iubita, Mireasa, Biserica, Trupul lui Hristos în cer, ca pe pământ.

   Cântarea Cântărilor 6:10. „Cine este aceea care se ivește ca zorile, frumoasă ca luna, curată ca soarele, dar cumplită ca niște oști sub steagurile lor.”

   Cântarea Cântărilor este o carte poetică din Vechiul Legământ, descriind pe împăratul Solomon și iubita lui Sulamita. Este o carte de dragoste între un bărbat și o femeie. Întâlniri speciale au avut loc cu cei doi îndrăgostiți, în care dragostea creștea tot mai mult între ei, dragoste care putea sfârși într-o căsătorie. Căsătoria întemeiată de Dumnezeu era „pe baza dragostei dintre un băiat și o fată.” Această frumoasă descriere din Cântarea Cântărilor era o figură de stil, folosită de Solomon ca să înfrumusețeze Cântarea lui de dragoste, marcând secole la rând pe toți cititorii, după înțelesul și imaginația fiecăruia.

   Ajunsă la noi, ne copleșește prin frumoasele metafore  ale lui Solomon și pentru că și eu m-am îndrăgostit de „Iubitul inimii mele, Domnul Isus Hristos”, vreau să împărtășesc cu voi ceea ce a trezit în mine, acest verset, din cap. 6. „Cine este „aceea” care se ivește ca zorile?” Cea care se ivea atunci era profetic Biserica, Mireasa lui Hristos, era taina ținută ascunsă din veșnicii, pregătită de Tatăl ca să o descopere la împlinirea  vremii, în Hristos. Efeseni 5:32; Coloseni 1:26; Cei ce cred asta și mărturisesc cu gura lor, sunt „născuți din nou”, în Hristos, „frumoasă ca soarele, curată ca luna”. Prin credință și-au câștigat acest statut, o identitate cerească, o temelie statornică și o poziție de onoare, înaintea Tatălui și a întregului cer, „frumoasă și curată”.”. Pentru această poziție, Biserica nu mai trebuie să facă NIMIC! Hristos a făcut totul! Această poziție o avem în duhul nostru.

   Acolo este „frumusețe și curăție, în Hristos”, „frumoasă ca soarele, curată ca luna”. Versetul continuă cu, „dar cumplită ca niște oști sub steagurile lor.” Aici lucrurile se schimbă, este vorba despre „sufletul” nostru, care trebuie răscumpărat din căderea păcatului. Biserica, Mireasa este mereu în ofensivă. Fiecare mădular din Trup, are de câștigat mai întâi sufletul lui, pentru Hristos, unde facem curățenie, într-un proces de înnoire a minții, cu Cuvântul. Sufletul a fost înfiat și doar duhul, a fost „născut din nou”. Așa că „steagurile” noastre sunt asupra noastră, lupta a fost câștigată de Hristos, dar ca să luăm stăpânire sufletul și trupul, suntem noi, împreună cu Duhul Sfânt. Scoatem afară lucrurile care ne-au ținut robi celui rău și aducem prin Evanghelia lui Hristos, Cuvântul Viu, al Tatălui și suntem biruitori în Numele Iubitului nostru Domn, Isus Hristos. Aici „aceea”, Mireasa este „cumplită”, nemiloasă, groaznică, înspăimântătorare față de diavol cu hoardele lui de duhuri, care de asupra Miresei a fost călcată în picioare, la Cruce și i-a fost luată autoritatea și dată Bisericii și dacă Biserica este „în Hristos”, cel rău este și sub picioarele Bisericii, care nu mai luptă cu satan, ci se împotrivește cu Cuvântul Adevărului, înnoindu-și mintea cu Evanghelia, ridicând Numele lui Isus și înălțând puterea Crucii. În fața Miresei, cel rău nu poate sta, ci, când vede ce cumplită este, ce groaznică și împotrivitoare luptă împotriva lui, satan „fuge”, fiindcă nu rezistă Duhului Sfânt, care luptă din mijlocul Bisericii vii a lui Hristos. Amin! Să fugă, poruncim oricărui duh rău, să fugă!