În deschiderea Predicii de pe munte, Matei 5:3-12, Domnul Isus vorbește despre adevărata fericire. Aceste afirmații paradoxale alcătuiesc un set de nouă îndemnuri sau virtuți morale rostite de Iisus Hristos în fața ucenicilor Săi și mulțimilor adunate. Ele reprezintă o nouă lege spirituală, mai înaltă decât Legea Vechiului Testament, prin care se împlinește desăvârșirea morală a credincioșilor.

Fericirile sunt considerate extrem de importante în creștinism pentru că:

Reprezintă învățătura centrală a lui Iisus Hristos din Predica de pe Munte, fiind considerate temelia moralei creștine.

Ele oferă o nouă lege spirituală, mai înaltă decât Legea Vechiului Testament, prin care se împlinește desăvârșirea morală a credincioșilor.

Fericirile înfățișează calea spre fericirea autentică și viața veșnică, prin cultivarea virtuților precum sărăcia duhului (smerenia), blândețea, mila, curăția inimii etc.

Ele reprezintă o chemare la o viață duhovnicească profundă, la detașarea de bunurile lumești și atingerea desăvârșirii spirituale.

Fericirile sunt văzute ca o provocare și o chemare incomodă la asumarea Crucii, la transformarea interioară și la îndreptarea societății începând cu sine însuși.

Prin urmare, Fericirile reprezintă esența învățăturii lui Hristos, calea spre desăvârșirea morală și spirituală, și rețeta autentică a fericirii veșnice în viziunea creștină.