Interpretarea tradițională creștină:
Susținători: Majoritatea denominațiunilor creștine tradiționale, inclusiv catolicii, ortodocșii și protestanții conservatori.
Raționament: Fericirile sunt văzute ca promisiuni divine care răsplătesc comportamentele și atitudinile conforme cu voia lui Dumnezeu. Această interpretare este susținută de exegeza tradițională a Scripturii, care vede Fericirile ca pe un ghid pentru o viață creștină virtuoasă. Tradițiile patristice și teologii medievali (Sf. Augustin, Sf. Toma d'Aquino) au subliniat că Fericirile reflectă idealurile vieții creștine și drumul spre mântuire.
Sfântul Augustin: În scrierile sale, Augustin interpretează Fericirile ca o descriere a progresului spiritual al sufletului creștin, care pornește de la recunoașterea sărăciei spirituale și ajunge la vederea lui Dumnezeu.
Sfântul Toma d'Aquino: În „Summa Theologica”, Toma d'Aquino explică Fericirile ca pe trepte ale perfecțiunii morale, fiecare reflectând o virtute specifică care conduce la beatitudine eternă.
Interpretarea eshatologică:
Susținători: Teologi și exegeți precum N. T. Wright, George Eldon Ladd și alți specialiști în studii biblice contemporane.
Raționament: Fericirile sunt considerate promisiuni pentru Împărăția lui Dumnezeu, subliniind contrastul dintre realitățile prezente și cele viitoare. Această interpretare se bazează pe analiza textuală și contextul istoric al Noului Testament, sugerând că Isus a oferit o viziune despre cum va arăta Împărăția lui Dumnezeu și cum se vor inversa valorile lumești.
N. T. Wright: În cartea „Surprised by Hope”, Wright discută despre cum Fericirile reflectă promisiunea Împărăției lui Dumnezeu, în care cei săraci, cei care plâng și cei persecutați vor fi mângâiați și răsplătiți.
George Eldon Ladd: În „The Gospel of the Kingdom”, Ladd explică cum Fericirile prezintă o viziune eshatologică a viitorului, în care Dumnezeu va inversa nedreptățile și va aduce dreptate celor care au suferit.
Interpretarea etică și socială:
Susținători: Teologi și activiști sociali precum Gustavo Gutiérrez (teologiei eliberării), Walter Rauschenbusch (teologia socială) și Dietrich Bonhoeffer.
Raționament: Fericirile sunt văzute ca un manifest pentru justiția socială și transformarea societală. Această interpretare pornește de la premisa că Isus a chemat la o reformă profundă a structurii sociale, prin promovarea dreptății și milosteniei. Susținătorii teologiei eliberării, de exemplu, văd în Fericiri un apel la solidaritate cu cei oprimați și marginalizați.
Gustavo Gutiérrez: În „A Theology of Liberation”, Gutiérrez interpretează Fericirile ca un apel la solidaritate cu cei săraci și oprimați, subliniind necesitatea de a lupta pentru dreptate socială.
Walter Rauschenbusch: În „Christianity and the Social Crisis”, Rauschenbusch vede Fericirile ca pe un ghid pentru implicarea creștină în reformarea socială, în special în contextul problemelor urbane și industriale ale vremii sale.
Dietrich Bonhoeffer: În „The Cost of Discipleship”, Bonhoeffer interpretează Fericirile ca pe chemări la o viață radicală de ucenicie, care include solidaritatea cu cei marginalizați și asumarea suferinței pentru dreptate.
Interpretarea personală și spirituală:
Susținători: Figuri precum Max Lucado, Rick Warren și alți lideri ai mișcărilor evanghelice și de dezvoltare personală creștină.
Raționament: Fericirile sunt văzute ca apeluri la transformare interioară și la dezvoltarea virtuților personale. Această abordare pune accent pe relația personală cu Dumnezeu și pe dezvoltarea unui caracter asemănător cu al lui Hristos. Se subliniază importanța introspecției și a creșterii spirituale individuale, în linie cu învățăturile lui Isus.
Max Lucado: În cartea „The Applause of Heaven”, Lucado interpretează Fericirile ca invitații la a trăi o viață de credință și integritate, sugerând că adevărata fericire vine din relația cu Dumnezeu și din trăirea valorilor divine.
Rick Warren: În „The Purpose Driven Life”, Warren subliniază importanța Fericirilor în dezvoltarea unui caracter creștin autentic și a unei vieți dedicate scopurilor divine.
Interpretarea mistică și contemplativă:
Susținători: Misticii creștini precum Sf. Francisc de Assisi, Sf. Tereza de Avila și autorii spirituali moderni precum Thomas Merton.
Raționament: Fericirile sunt interpretate ca invitații la o experiență profundă a prezenței lui Dumnezeu. Aceasta interpretare subliniază dimensiunea mistică și contemplativă a vieții creștine, unde curăția inimii și milostenia deschid calea către o comuniune directă cu Divinitatea. Tradițiile monastice și mistice au folosit Fericirile ca fundamente pentru practicile lor spirituale.
Sfântul Francisc de Assisi: Viața și scrierile lui Francisc reflectă o trăire a Fericirilor prin renunțarea la bunurile materiale și căutarea unei comuniuni intime cu Dumnezeu.
Sfânta Tereza de Avila: În „Calea perfecțiunii”, Tereza interpretează Fericirile ca etape ale vieții contemplative, menite să conducă sufletul către uniunea mistică cu Dumnezeu.
Thomas Merton: În „New Seeds of Contemplation”, Merton discută despre cum Fericirile ne cheamă la o viață de contemplare și curăție interioară, în care întâlnim prezența divină.
Interpretarea istorică și contextuală:
Susținători: Bibliciști și istorici precum John Dominic Crossan și Marcus Borg.
Raționament: Această interpretare se concentrează pe înțelegerea Fericirilor în contextul evreiesc al vremii lui Isus, subliniind legătura lor cu tradițiile și speranțele mesianice ale poporului evreu. Se accentuează aspectul profetic și critic al mesajului lui Isus față de structurile de putere și inegalitățile sociale ale timpului.
John Dominic Crossan: În „The Historical Jesus”, Crossan examinează Fericirile în contextul socio-politic al Israelului din secolul I, sugerând că acestea reflectă un mesaj radical de speranță și transformare pentru cei marginalizați.
Marcus Borg: În „Jesus: Uncovering the Life, Teachings, and Relevance of a Religious Revolutionary”, Borg explorează cum Fericirile exprimă valorile esențiale ale mesajului lui Isus, care provocau și subminau status quo-ul religios și politic al timpului.
Interpretarea liberală și critică:
Susținători: Teologi liberali și critici biblici moderni precum Rudolf Bultmann și Paul Tillich.
Raționament: Fericirile sunt considerate expresii ale idealurilor etice ale lui Isus, care transcend interpretările dogmatice. Se pune accent pe importanța lor ca ghiduri morale și etice, care pot fi aplicate într-un context modern și secular. Această interpretare promovează o înțelegere a Fericirilor ca principii universale de umanitate și compasiune.
Rudolf Bultmann: În „Jesus and the Word”, Bultmann sugerează că Fericirile reflectă apeluri la o autentică existență umană și la trăirea valorilor morale în viața de zi cu zi, dincolo de interpretările tradiționale.
Paul Tillich: În „The Courage to Be”, Tillich vede Fericirile ca pe invitații la curajul de a fi autentic și de a trăi conform conștiinței și valorilor morale, într-o lume marcată de incertitudini și provocări.