„Ferice de cei ce flămânzesc și însetează după dreptate, pentru că ei vor fi săturați.” 

Biblia Traducerea Dumitru Cornilescu Revizuită (2022) 

În această Fericire, Isus folosește o metaforă puternică și universală - foamea și setea - pentru a descrie dorința arzătoare a credinciosului după dreptate. Dar ce înseamnă cu adevărat să flămânzești și să însetezi după dreptate?

Trebuie să înțelegem că „dreptatea” la care se referă Isus nu este doar conformitatea exterioară cu legea. Este vorba despre o dreptate care pătrunde adânc în inimă, transformând întreaga ființă. Este dreptatea lui Dumnezeu - perfecțiunea Sa morală și sfințenia Sa - pe care suntem chemați să o căutăm cu ardoare.

Această foame și sete după dreptate începe cu recunoașterea propriei noastre nedreptăți. Ca și profetul Isaia, ajungem să exclamăm: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate” (Isaia 6:5). Conștientizarea propriului nostru păcat și a incapacității noastre de a atinge standardul lui Dumnezeu ne face să tânjim după o dreptate care vine din afara noastră.

Dar această foame nu se oprește la noi înșine. Cei care flămânzesc și însetează după dreptate sunt profund mișcați de nedreptățile din lume. Ei plâng pentru cei oprimați, luptă pentru cei marginalizați și caută să aducă lumina lui Dumnezeu în locurile întunecate ale societății. Promisiunea pentru cei care au această foame este remarcabilă: „ei vor fi săturați”.

Această satisfacție vine în mai multe forme. În prezent, o experimentăm pe măsură ce creștem în sfințenie și vedem dreptatea lui Dumnezeu manifestându-se în și prin noi. Găsim, de asemenea, satisfacție în lupta pentru dreptate în lumea din jurul nostru. Dar împlinirea deplină a acestei promisiuni este încă viitoare. Ea indică spre ziua când Hristos va reveni pentru a stabili domnia Sa perfectă caracterizată de dreptate pe pământ. În acea zi, toată nedreptatea va fi înlăturată, și cei care au tânjit după dreptate vor fi pe deplin satisfăcuți.

Ce înseamnă această Fericire pentru noi astăzi?

Într-o lume plină de compromisuri morale și relativism etic, suntem chemați să menținem o foame nepotolită pentru dreptatea lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă să căutăm constant creșterea în sfințenie personală, refuzând să ne mulțumim cu mediocritatea spirituală. De asemenea, suntem chemați să fim agenți activi ai dreptății lui Dumnezeu în societate. Aceasta poate însemna să luptăm împotriva injustiției sistemice, să apărăm cauza celor vulnerabili sau să căutăm reconcilierea în relații și comunități fracturate.

Cum putem cultiva această foame și sete după dreptate?

Începe prin a ne expune regulat la Cuvântul lui Dumnezeu, care ne arată atât standardul Său de dreptate, cât și inimii Sale care este totdeauna de partea celor nedreptățiți. Rugăciunea constantă, cerând lui Dumnezeu să ne dea o inimă care bate în ritmul dreptății Sale, este esențială. Putem, de asemenea, să ne educăm cu privire la problemele de nedreptate din jurul nostru și să căutăm modalități concrete de a face o diferență. Aceasta ar putea însemna voluntariat sau pur și simplu să fim mai atenți și mai generoși în interacțiunile noastre zilnice.

Este crucial să recunoaștem că această foame după dreptate nu este ceva ce putem genera prin propria noastră voință. Este un dar al harului lui Dumnezeu, pe care trebuie să-l cerem și să-l cultivăm constant. Astăzi, să ne rugăm ca Dumnezeu să aprindă în noi o foame și o sete nestinsă după dreptatea Sa. Să refuzăm să ne mulțumim cu mai puțin decât perfecțiunea morală a lui Hristos în viețile noastre. Și să ne angajăm să fim instrumente ale dreptății Sale în lume, știind că, în cele din urmă, tânjirea noastră va fi pe deplin satisfăcută în Împărăția Sa veșnică.