„Prin răbdarea voastră vă veți câștiga sufeltele voastre.” (Luca 8:15)     

 „Dacă am făcut descoperiri valoroase în viaţă, aceasta se datorează mai mult răbdării şi atenţiei decât oricărui alt talent.” - Isaac Newton // „Răbdarea este puterea celui fără putere.” - Proverb arab // „Cu răbdare şi tăcere se face agurida miere.” - Anton Pann

Răbdarea este capacitatea de a îndura, capacitatea de a întârzia mânia. Nu este nepăsare, resemnare, sau indiferență, ci opusul agresivității și impulsivității. Răbdarea este cel mai adesea asociată cu necazurile. Sfântul Francis de Assisi spunea: „Nici un om nu va ști vreodată profunzimea deplină a capacității lui de a avea răbdare și smerenie, atâta timp cât nimeni nu-l supără. Numai când vremurile sunt tulburi și dificile poate să vadă cineva cât din acestea două sunt în el”.

Pe deoparte ne naștem cu o anumită predispoziție pentru răbdare, care la unii este mai mare, la alții mai mică. Pe de altă parte răbdarea este și un aspect al lucrării Duhului Sfânt în viața omului credincios. În Noul Testament de cel puțin 70 de ori se vorbește despre răbdare sau îndelungă răbdare. (Ex. Galateni 5:22-23,2Petru 1:5-7,1Corinteni 13:4)

Domnul Dumnezeu n-i se descoperă ca și o persoană foarte răbdătoare. Biblia spune: „Domnul este îndurător și milostiv, îndelung răbdător și bogat în bunătate”. (Psalmul 103:8) Răbdarea lui Dumnezeu este speranța păcătoșilor: „Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduințelor Sale, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi și dorește ca nicunul să nu piară, ci toți să vină la pocăință”. (2Petru 3:9) Cărturarul spune: „Dumnezeu așteaptă cu răbdare, Dumnezeu caută cu răbdare, și această așteptare și căutare are ca țintă salvarea omului, dar omul în nebunia lui în loc să profite, transformă timpul acesta înspre condamnarea sa”.

Răbdarea este atitudinea care nu-și pierde niciodată cumpătul față de alții oricât de nerezonabili ar fi ei. Răbdarea este atitudinea care nu-și pierde niciodată credința și speranța oricât de întunecată ar fi situația. Scriptura ni-l prezintă pe Patriarhul Iov ca fiind exemplul de răbdare: „Iată, noi numim fericiți pe cei ce au răbdat. Ați auzit vorbindu-se despre răbdarea lui Iov și ați văzut ce sfârșit i-a dat Domnul și cum Domnul este plin de milă și de îndurare”. (Iacov 5:11) Suferințele pe care le-a îndurat Iov sunt cu adevărat înfricoșătoare. Într-o zi îi pierde pe toți cei zece copii și toate bunurile. În altă zi își pierde sănătatea și dragostea soției. Mai apoi pierde respectul mare de care se bucura din partea semenilor. Cu toate că provocările au fost teribile și frământările interioare pe măsură, Iov nu și-a pierdut credința în Dumnezeu. Ascultați-l: „Chiar dacă mi se va nimici pielea, și chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuși pe Dumnezeu, Îl voi vedea și-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, și nu ai altuia”. (Iov 19:26-27)

Scriptura ne învață să-i luăm ca pildă de răbdare în suferință pe acești profeți. Dumnezeu când permite încercarea pune la îndemână și mijloace de a o răbda. (1Corinteni 10:13) Iar în final după ce cu răbdare ai trecut marea, ți se deschide înainte perspectiva unei lumi noi. (Apocalipsa 21)

   „Ai curaj pentru marile supărări din viață și răbdare pentru cele mici; după ce ți-ai terminat cu bine treburile zilnice dormi liniștit, Dumnezeu este treaz.” - Victor Hugo