IUBIREA MANIFESTATĂ FAŢĂ DE DUMNEZEU ŞI OAMENI Matei 5  
--------------------------------------------------------------------------------------
Tema: Modul de viaţă al celor care aparţin Împărăţiei lui Hristos. Introducere: v. 5 „a început să vorbească şi să-i înveţe”
 I. Iubirea manifestată prin caracterul nostru. v. 1-12
II. Iubirea manifestată prin destinaţia noastră. v. 13-16
III. Iubirea manifestată prin modul cum împlinim Cuvântul lui Dumnezeu.
v. 17-20 IV. Iubirea manifestată prin modul cum ne relaţionăm la cei de lângă noi. v. 21-26
V. Iubirea prin modul cum primim relaţiile de familie. v. 27-32  
VI. Iubirea manifestată prin modul de vorbire. v. 33-37
VII. Iubirea manifestată prin iubirea vrăşmaşilor. v. 38-47      
  Închiere: v. 48; Psalmul 24:3-4; Luca 10:27  
------------------------------------------------------------------------------------

**Iubirea lui Dumnezeu și responsabilitatea creștinului de a trăi în dragoste**

Introducere
Viața creștină este construită pe fundamentul iubirii. Dumnezeu, în însăși esența Sa, este dragoste, iar această iubire necondiționată și desăvârșită se manifestă în toate aspectele creației și mântuirii. În Epistola către Romani 5:8, apostolul Pavel ne spune: „Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.” Această dragoste divină nu este doar o teorie, ci o realitate care transformă inimile și viețile celor care o primesc. De aceea, fiecare creștin este chemat să răspundă la această iubire și să o manifeste în relațiile sale cu Dumnezeu și cu aproapele.

### I. Iubirea lui Dumnezeu ca fundament al mântuirii
În centrul credinței creștine se află iubirea lui Dumnezeu pentru omenire. Acest adevăr este exprimat cel mai clar în Ioan 3:16: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” Jertfa Domnului Isus Hristos este dovada supremă a dragostei lui Dumnezeu față de toți oamenii, indiferent de starea lor sau de faptele lor.
Dragostea lui Dumnezeu este necondiționată și oferită gratuit, însă ea necesită un răspuns din partea noastră. Acceptarea acestei iubiri implică credință în Hristos și o viață de ascultare față de voia lui Dumnezeu. Mântuirea este darul suprem al dragostei divine, iar cei care o primesc devin parte din familia lui Dumnezeu și sunt transformați prin puterea Duhului Sfânt.

### II. Chemarea de a-L iubi pe Dumnezeu din toată inima
Prima și cea mai mare poruncă este să-L iubim pe Dumnezeu cu toată inima, cu tot sufletul și cu tot cugetul nostru (Matei 22:37-38). Aceasta este chemarea fundamentală pentru fiecare creștin. Iubirea față de Dumnezeu trebuie să fie totală, adică să cuprindă fiecare aspect al vieții noastre – nu doar la nivel de credință sau teorie, ci și la nivel practic, prin faptele și atitudinile noastre zilnice.
A-L iubi pe Dumnezeu înseamnă a-L pune pe El pe primul loc în viața noastră, mai presus de orice altă preocupare sau dorință. Înseamnă să căutăm voia Sa și să trăim conform poruncilor Sale. Domnul Isus a spus: „Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele” (Ioan 14:15). Dragostea autentică pentru Dumnezeu se exprimă prin ascultare și supunere față de Cuvântul Său.
Această iubire față de Dumnezeu este răspunsul nostru la dragostea Sa, care s-a manifestat în jertfa de pe cruce. Ea ne determină să trăim o viață de sfințenie și dedicare, în care fiecare gând, acțiune și decizie este orientată spre glorificarea Lui.

### III. Iubirea față de aproapele – expresia practică a credinței
A doua poruncă, asemenea primei, este să ne iubim aproapele ca pe noi înșine (Matei 22:39). Această poruncă ne arată că dragostea față de Dumnezeu nu poate exista fără dragostea față de aproapele. În 1 Ioan 4:20, apostolul ne spune clar: „Dacă zice cineva: «Eu iubesc pe Dumnezeu», și urăște pe fratele său, este un mincinos; căci cine nu iubește pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede?”
Iubirea față de aproapele este o iubire practică și concretă. Ea nu se limitează doar la sentimente de compasiune, ci se manifestă prin acțiuni de milostenie, ajutorare și sprijin. În Pilda Samariteanului Milostiv (Luca 10:25-37), Domnul Isus ne învață că aproapele nostru este oricine se află în nevoie, indiferent de origine sau statut social. Dragostea creștină nu face diferențe, nu este egoistă și nu așteaptă nimic în schimb.

### IV. Iubirea vrășmașilor: Chemarea la o iubire desăvârșită
Una dintre cele mai dificile porunci ale Domnului Isus este aceea de a-i iubi pe vrășmașii noștri. În Matei 5:44, Isus spune: „Dar Eu vă spun: Iubiți pe vrășmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc.” Această chemare la iubire nu este doar un ideal înalt, ci o poruncă concretă pe care trebuie să o aplicăm în viața noastră de zi cu zi.
Iubirea față de vrășmași nu înseamnă acceptarea nedreptății sau aprobarea răului, ci o atitudine de har și compasiune față de cei care ne fac rău. Prin această iubire, creștinii devin martori ai harului divin, care se extinde chiar și asupra celor care ne persecută. Ea este o mărturie a faptului că iubirea lui Dumnezeu este mai puternică decât ura și răzbunarea.

### V. Iubirea ca rod al Duhului Sfânt
Iubirea nu este un efort uman exclusiv, ci este rodul lucrării Duhului Sfânt în viața credinciosului. În Galateni 5:22, apostolul Pavel enumeră „roada Duhului”, iar primul dintre aceste roade este iubirea. Duhul Sfânt ne transformă inimile și ne dă puterea de a iubi așa cum Dumnezeu ne-a iubit.
Fără lucrarea Duhului Sfânt, iubirea noastră ar fi limitată și condiționată de împrejurări. Însă, prin Duhul Sfânt, suntem capabili să iubim în mod necondiționat, chiar și atunci când aceasta implică sacrificiu sau renunțare la drepturile noastre. Această iubire divină este cea care ne face capabili să trăim o viață plăcută lui Dumnezeu și să reflectăm chipul lui Hristos în lume.

### VI. Iubirea în familie și comunitate
Familia creștină este locul în care iubirea lui Dumnezeu trebuie să fie trăită în mod concret și profund. Relația dintre soț și soție trebuie să reflecte relația dintre Hristos și Biserică, bazată pe sacrificiu, respect și slujire reciprocă (Efeseni 5:25). De asemenea, părinții sunt chemați să-și crească copiii în dragoste și învățătură sfântă, iar copiii sunt îndemnați să își cinstească părinții (Efeseni 6:1-4).
În comunitatea bisericească, iubirea trebuie să fie legătura care unește toți membrii Trupului lui Hristos. Apostolul Pavel ne îndeamnă să ne iubim unii pe alții, să ne sprijinim și să ne încurajăm reciproc (Coloseni 3:12-14). Fiecare biserică locală trebuie să fie un exemplu viu de dragoste, în care fiecare membru își folosește darurile pentru zidirea celorlalți.

### Concluzie
Iubirea este semnul distinctiv al adevăratului creștin. Ea nu este doar un ideal frumos, ci o realitate practică și zilnică, manifestată în relația noastră cu Dumnezeu, cu aproapele nostru și chiar cu vrășmașii noștri. Domnul Isus ne-a dat porunca de a iubi așa cum El ne-a iubit, iar această chemare trebuie să fie împlinită prin puterea Duhului Sfânt, care lucrează în viețile noastre.


**Iubirea manifestată față de Dumnezeu și oameni**    **Matei 5**

-------------------------------------------------------------------------------------
**Tema: Modul de viață al celor care aparțin Împărăției lui Hristos**

**Introducere: „A început să vorbească și să-i învețe” (Matei 5:2)**
Capitolul 5 din Evanghelia după Matei marchează începutul celei mai faimoase predici a Domnului Isus, cunoscută sub numele de „Predica de pe Munte.” Aici, Isus dezvăluie principiile esențiale ale Împărăției lui Dumnezeu, punând accentul pe modul de viață al celor care Îl urmează. Esența acestor învățături este iubirea – iubirea față de Dumnezeu și iubirea față de semeni. În continuare, vom analiza cum această iubire se manifestă în diferite aspecte ale vieții creștine, conform învățăturilor Domnului Isus din Matei 5.

### **I. Iubirea manifestată prin caracterul nostru (Matei 5:1-12)**
Fericirile sunt primele versete din această predică, și ele conturează caracterul celor care fac parte din Împărăția lui Dumnezeu. Iubirea adevărată începe din interior și se reflectă prin atitudinile și comportamentele noastre.

- **Smerenia**

(v. 3): „Fericiți cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția cerurilor.” Sărăcia în duh reflectă recunoașterea nevoii noastre de Dumnezeu, ceea ce este baza unei relații autentice cu El. - **Blândețea** (v. 5): „Fericiți cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul.” Blândețea este o expresie a iubirii care nu caută să domine, ci să slujească. - **Mila** (v. 7): „Fericiți cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă.” Dragostea pentru aproapele se manifestă prin compasiune și ajutor.
Aceste trăsături nu sunt doar simple calități morale, ci expresii ale iubirii divine care schimbă inimile credincioșilor și îi fac asemenea lui Hristos.

### **II. Iubirea manifestată prin destinația noastră (Matei 5:13-16)**
Credincioșii sunt chemați să fie sare și lumină pentru lumea din jur. Aceasta este o altă modalitate prin care iubirea față de Dumnezeu și față de semeni este manifestată.
- **Sarea pământului** (v. 13): „Voi sunteți sarea pământului.” Așa cum sarea conservă și dă gust, creștinii sunt chemați să păstreze și să îmbogățească lumea prin viața lor trăită în dragoste și dreptate. - **Lumina lumii** (v. 14-16): „Voi sunteți lumina lumii.” Credincioșii trebuie să fie o lumină care să arate calea către Dumnezeu prin faptele lor bune. Iubirea pentru aproapele se reflectă în modul în care trăim și influențăm societatea din jur.

### **III. Iubirea manifestată prin împlinirea Cuvântului lui Dumnezeu (Matei 5:17-20)**
Isus a subliniat clar că nu a venit să desființeze Legea, ci să o împlinească. Iubirea autentică pentru Dumnezeu se manifestă prin ascultarea și respectarea Cuvântului Său.
- **Ascultarea de Lege** (v. 17): „Să nu credeți că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.” Iubirea pentru Dumnezeu se manifestă prin respectarea poruncilor Sale, nu din obligație, ci din dragoste și recunoștință. - **Dreptatea care întrece** (v. 20): „Dacă dreptatea voastră nu va întrece pe cea a cărturarilor și a fariseilor, cu niciun chip nu veți intra în Împărăția cerurilor.” Dragostea pentru Dumnezeu nu este doar exterioară, ci este o transformare a inimii care duce la o trăire profundă și autentică a Cuvântului Său.

### **IV. Iubirea manifestată în relațiile noastre cu cei de lângă noi (Matei 5:21-26)**
Relațiile cu cei din jur reflectă, în mod direct, starea noastră spirituală. Isus ne îndeamnă să ne raportăm la cei din jur cu iubire, evitând mânia și ura.
- **Evitarea mâniei** (v. 22): „Oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecății.” Iubirea față de aproapele înseamnă răbdare și iertare, nu răzbunare sau ură. - **Împăcarea** (v. 23-24): „Dacă îți aduci darul la altar și acolo îți aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ți darul acolo, înaintea altarului, și du-te întâi de te împacă cu fratele tău.” A iubi înseamnă a căuta împăcarea și restaurarea relațiilor.

### **V. Iubirea manifestată în relațiile de familie (Matei 5:27-32)**
Familia este locul unde iubirea trebuie să fie cel mai vizibilă. Isus subliniază importanța fidelității și purității în relațiile de familie.
- **Păstrarea purității** (v. 28): „Oricine se uită la o femeie ca s-o poftească a și preacurvit cu ea în inima lui.” Dragostea adevărată pentru soț/soție implică respect, fidelitate și protejarea relației. - **Sfințenia căsătoriei** (v. 31-32): Isus subliniază importanța căsătoriei și responsabilitatea de a menține integritatea acesteia. Iubirea se manifestă prin respectul reciproc și angajamentul față de partener.

### **VI. Iubirea manifestată prin vorbirea noastră (Matei 5:33-37)**
Vorbele noastre sunt o expresie a inimii noastre. Iubirea adevărată se manifestă prin sinceritate și integritate în tot ceea ce spunem.
- **Fără jurământ** (v. 34-37): „Să fie cuvântul vostru: Da, da; Nu, nu; ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău.” Iubirea pentru aproapele se vede și în sinceritatea și onestitatea vorbelor noastre. Cuvintele noastre trebuie să fie adevărate, fără nevoia de exagerări sau jurăminte.

### **VII. Iubirea manifestată prin iubirea vrăjmașilor (Matei 5:38-47)**
Una dintre cele mai provocatoare învățături ale lui Isus este chemarea de a-i iubi pe vrăjmași. Aceasta este o iubire radicală, care depășește normele umane.
- **Întoarcerea obrazului** (v. 39): „Eu însă vă spun: să nu vă împotriviți celui ce vă face rău.” Iubirea creștină nu răspunde la rău cu rău, ci caută pacea și reconcilierea. -

**Rugăciunea pentru vrăjmași**

(v. 44): „Iubiți pe vrăjmașii voștri și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc.” Aceasta este forma supremă a iubirii – a iubi pe cei care ne fac rău și a ne ruga pentru ei.

### **Încheiere: „Fiți dar desăvârșiți” (Matei 5:48)**
„Fiți dar desăvârșiți, după cum Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.” (Matei 5:48) Aceasta este chemarea finală a Domnului Isus. Iubirea noastră trebuie să fie desăvârșită, așa cum este și iubirea Tatălui nostru ceresc. Psalmul 24:3-4 ne amintește că doar cei cu mâinile curate și inima curată vor putea sta în fața lui Dumnezeu. Luca 10:27 ne învață că esența vieții creștine este să-L iubim pe Dumnezeu cu toată inima noastră și pe aproapele nostru ca pe noi înșine. Aceasta este chemarea noastră ca și creștini – să trăim o viață de iubire autentică, manifestată prin


**Iubirea manifestată față de Dumnezeu și oameni**  

--------------------------------------------------------------------------
**Introducere**  

Iubirea este esența vieții creștine și fundamentul întregii Evanghelii. Dumnezeu, în natura Sa, este dragoste (1 Ioan 4:8), și această dragoste ne este arătată prin tot ceea ce El a făcut pentru omenire. Prin creație, Dumnezeu a arătat bunătatea și grija Sa, iar prin mântuire, El ne-a revelat cea mai profundă expresie a iubirii Sale: jertfa Fiului Său, Isus Hristos. În Matei 5, Domnul Isus ne învață cum să trăim în lumina Împărăției lui Dumnezeu, iar iubirea este firul roșu care leagă toate aceste învățături. Vom explora în continuare modul în care iubirea trebuie să fie manifestată în viața creștinului, atât față de Dumnezeu, cât și față de oameni.

### **I. Iubirea manifestată prin caracterul nostru (Matei 5:1-12)**
Capitolul 5 din Evanghelia după Matei începe cu „Fericirile”, care descriu caracterul celor care aparțin Împărăției lui Dumnezeu. Aceste calități reflectă iubirea autentică a lui Dumnezeu în viața credincioșilor.

- **Smerenia** (v. 3): „Fericiți cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția cerurilor.” Cei smeriți își recunosc dependența de Dumnezeu și își găsesc fericirea în relația cu El. Smerenia este fundamentul iubirii autentice, pentru că recunoaște că tot ceea ce avem vine de la Dumnezeu. - **Blândețea** (v. 5): „Fericiți cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul.” Blândețea este o expresie a iubirii care nu răspunde cu violență, ci cu răbdare și bunătate. Este un semn al dragostei față de aproapele. - **Mila** (v. 7): „Fericiți cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă.” Milostenia este manifestarea iubirii active față de cei în nevoie. A iubi înseamnă a fi dispus să-i ajuți pe cei care suferă, așa cum și Dumnezeu ne-a arătat milă nouă.
Aceste trăsături nu sunt doar simple caracteristici morale, ci rezultatul lucrării Duhului Sfânt în viața creștinului, transformându-l pentru a reflecta iubirea lui Dumnezeu.

### **II. Iubirea manifestată prin destinația noastră (Matei 5:13-16)**
Credincioșii sunt chemați să fie „sarea pământului” și „lumina lumii”. Aceste imagini subliniază influența pe care creștinii ar trebui să o aibă în societate, manifestând iubirea față de Dumnezeu și față de ceilalți.

- **Sarea pământului**

(v. 13): „Voi sunteți sarea pământului.” Așa cum sarea conservă și dă gust mâncării, creștinii trebuie să păstreze adevărul și să trăiască în așa fel încât să aducă un gust plăcut vieții celor din jur. - **Lumina lumii** (v. 14-16): „Voi sunteți lumina lumii.” Creștinii trebuie să fie lumini în întunericul spiritual al acestei lumi, arătându-le altora calea spre Dumnezeu prin faptele lor de iubire și bunătate. „Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să-L slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.” (v. 16)
Iubirea manifestată prin faptele noastre îi conduce pe cei din jur la Dumnezeu și le oferă un exemplu viu de trăire creștină autentică.

### **III. Iubirea manifestată prin împlinirea Cuvântului lui Dumnezeu (Matei 5:17-20)**
Isus nu a venit să desființeze Legea și Profeții, ci să le împlinească. Iubirea autentică pentru Dumnezeu este demonstrată prin ascultarea și respectarea Cuvântului Său.
- **Ascultarea de Lege** (v. 17): „Să nu credeți că am venit să stric Legea sau Profeții; am venit nu să stric, ci să împlinesc.” Iubirea față de Dumnezeu se reflectă în modul în care trăim conform Cuvântului Său. Nu este suficient să afirmăm că Îl iubim pe Dumnezeu, trebuie să ne supunem voii Sale în toate aspectele vieții. - **Dreptatea care întrece** (v. 20): „Dacă dreptatea voastră nu va întrece pe cea a cărturarilor și a fariseilor, cu niciun chip nu veți intra în Împărăția cerurilor.” Iubirea autentică nu se limitează la o respectare exterioară a regulilor, ci este o transformare a inimii care duce la o trăire profundă și autentică a poruncilor lui Dumnezeu.

### **IV. Iubirea manifestată prin relațiile cu cei din jur (Matei 5:21-26)**
Isus ne învață că relațiile noastre cu ceilalți reflectă relația noastră cu Dumnezeu. Mânia și neiertarea sunt bariere în calea iubirii adevărate.
- **Evitarea mâniei** (v. 22): „Oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecății.” Mânia și ura sunt incompatibile cu iubirea creștină. Iubirea autentică caută împăcarea și restabilirea relațiilor, nu răzbunarea. - **Împăcarea** (v. 23-24): „Dacă îți aduci darul la altar și acolo îți aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ți darul acolo, înaintea altarului, și du-te întâi de te împacă cu fratele tău.” Iubirea creștină caută mereu pacea și reconcilierea.

### **V. Iubirea manifestată în relațiile de familie (Matei 5:27-32)**
Familia este un loc sacru unde iubirea trebuie să fie cel mai vizibilă. Isus subliniază importanța purității și fidelității în relațiile familiale.
- **Păstrarea purității** (v. 28): „Oricine se uită la o femeie ca s-o poftească a și preacurvit cu ea în inima lui.” Fidelitatea în relațiile de familie reflectă iubirea și respectul profund pentru partener. Iubirea nu este doar un sentiment, ci o alegere zilnică de a rămâne devotat și pur în inimă și gânduri. - **Sfințenia căsătoriei** (v. 31-32): Isus subliniază importanța păstrării integrității căsătoriei. Dragostea adevărată nu se bazează pe egoism, ci pe sacrificiu și devotament reciproc.

### **VI. Iubirea manifestată prin vorbirea noastră (Matei 5:33-37)**
Cuvintele noastre reflectă inima noastră. Iubirea se manifestă și în sinceritatea și integritatea vorbelor noastre.
- **Sinceritatea cuvintelor** (v. 37): „Să fie cuvântul vostru: Da, da; Nu, nu; ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău.” Iubirea față de ceilalți se vede și în onestitatea și claritatea vorbirii noastre. Cuvintele noastre trebuie să fie pline de adevăr și de integritate, fără exagerări sau minciuni.

### **VII. Iubirea manifestată prin iubirea vrăjmașilor (Matei 5:38-47)**
Isus ne cheamă la o formă radicală de iubire, aceea de a ne iubi vrăjmașii. Aceasta este poate cea mai dificilă poruncă, dar și cea mai puternică mărturie a unei vieți trăite în Hristos.
- **Întoarcerea obrazului** (v. 39): „Eu însă vă spun: să nu vă împotriviți celui ce vă face rău.” Iubirea creștină nu răspunde cu rău la rău, ci caută mereu pacea și reconcilierea. Este o iubire care nu ține cont de merite, ci se oferă necondiționat. - **Rugăciunea pentru