IUBIREA MANIFESTATĂ FAŢĂ DE DUMNEZEU ŞI OAMENI Matei 5  
--------------------------------------------------------------------------------------
Tema: Modul de viaţă al celor care aparţin Împărăţiei lui Hristos. Introducere: v. 5 „a început să vorbească şi să-i înveţe”
 I. Iubirea manifestată prin caracterul nostru. v. 1-12
II. Iubirea manifestată prin destinaţia noastră. v. 13-16
III. Iubirea manifestată prin modul cum împlinim Cuvântul lui Dumnezeu.
v. 17-20 IV. Iubirea manifestată prin modul cum ne relaţionăm la cei de lângă noi. v. 21-26
V. Iubirea prin modul cum primim relaţiile de familie. v. 27-32  
VI. Iubirea manifestată prin modul de vorbire. v. 33-37
VII. Iubirea manifestată prin iubirea vrăşmaşilor. v. 38-47      
  Închiere: v. 48; Psalmul 24:3-4; Luca 10:27  
------------------------------------------------------------------------------------

**Iubirea manifestată față de Dumnezeu și oameni – Chemarea la o viață de credință autentică**  

**Introducere**
Iubirea este piatra de temelie a credinței creștine și nucleul întregii existențe umane. De la creație, Dumnezeu a dovedit că relația Sa cu omul este bazată pe iubire. Acest adevăr atinge apogeul în jertfa Fiului Său, Isus Hristos, care a murit pentru a oferi omenirii mântuirea. Însă, pe lângă faptul că este iubire, Dumnezeu ne cheamă să trăim și noi această iubire în relațiile cu cei din jurul nostru. În Matei 5, în cadrul Predicii de pe Munte, Domnul Isus ne oferă o lecție profundă despre cum trebuie să trăiască cei care aparțin Împărăției Sale, evidențiind că iubirea este motorul principal al vieții creștine.
În acest articol, vom explora modul în care iubirea este manifestată față de Dumnezeu și de oameni, conform învățăturilor lui Hristos, subliniind importanța acestei virtuți supreme în viața unui creștin.

### **I. Iubirea manifestată prin caracterul nostru (Matei 5:1-12)**  

Isus începe Predica de pe Munte cu „Fericirile”, care oferă o imagine clară a caracterului pe care trebuie să-l aibă cei ce fac parte din Împărăția lui Dumnezeu. Aceste trăsături de caracter nu sunt doar recomandări morale, ci reprezintă manifestări ale iubirii sincere față de Dumnezeu și față de aproapele.

- **Smerenia**

(v. 3): „Fericiți cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția cerurilor.” Sărăcia în duh este recunoașterea propriei noastre slăbiciuni și a nevoii de Dumnezeu. Este un act de iubire să acceptăm că depindem complet de harul Său, ceea ce ne ajută să trăim cu smerenie și recunoștință. - **Blândețea** (v. 5): „Fericiți cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul.” Blândețea este o reflectare a iubirii față de cei din jur. Blândul nu răspunde cu violență sau mândrie, ci tratează pe toți cu respect și răbdare. - **Mila** (v. 7): „Fericiți cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă.” Milostenia este iubirea manifestată prin acțiuni. A fi milostiv înseamnă a arăta compasiune și a ajuta pe cei în nevoie, asemenea lui Dumnezeu care este plin de milă față de noi.
Iubirea autentică transformă inima creștinului, făcându-l capabil să trăiască în moduri care reflectă caracterul lui Dumnezeu. Smerenia, blândețea și mila sunt doar câteva din manifestările unei vieți trăite în iubire.

### **II. Iubirea manifestată prin responsabilitatea noastră în lume (Matei 5:13-16)**  

După ce a descris caracterul celor care aparțin Împărăției, Isus le vorbește despre rolul și responsabilitatea lor în lume. Creștinii sunt „sarea pământului” și „lumina lumii”, ceea ce implică o influență activă și pozitivă în societate.

- **Sarea pământului**

(v. 13): „Voi sunteți sarea pământului.”

Sarea are un rol important în conservarea și îmbunătățirea gustului. La fel, creștinii trebuie să păstreze adevărul și să influențeze pozitiv lumea prin viața lor. Iubirea pentru aproapele trebuie să fie vizibilă prin modul în care acționăm pentru a proteja și înfrumuseța viața spirituală a celor din jurul nostru.

- **Lumina lumii**

(v. 14-16): „Voi sunteți lumina lumii.” Lumina este un simbol al adevărului și al prezenței lui Dumnezeu. Credincioșii sunt chemați să lumineze în mijlocul întunericului moral al lumii, prin faptele lor bune, astfel încât cei din jur să vadă măreția lui Dumnezeu reflectată în viața lor. „Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să-L slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri” (v. 16).
Creștinii, prin iubirea lor activă și dedicată, au puterea de a schimba lumea, îndreptând oamenii către Dumnezeu prin mărturia unei vieți trăite în sfințenie și dragoste.

### **III. Iubirea manifestată prin ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu (Matei 5:17-20)**  

Isus clarifică faptul că nu a venit să desființeze Legea, ci să o împlinească. Ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu este o dovadă a iubirii noastre pentru El. Iubirea adevărată se reflectă în supunerea față de poruncile divine și în trăirea unei vieți sfinte.

- **Împlinirea Legii**

(v. 17): „Să nu credeți că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.” Iubirea față de Dumnezeu nu constă doar în vorbe frumoase, ci într-o ascultare depline de Cuvântul Său. Prin împlinirea poruncilor Sale, ne arătăm dragostea și credincioșia față de El. -

**Dreptatea care întrece**

(v. 20): „Dacă dreptatea voastră nu va întrece pe cea a cărturarilor și a fariseilor, cu niciun chip nu veți intra în Împărăția cerurilor.” Iubirea autentică nu este o simplă conformitate exterioară la reguli, ci vine dintr-o inimă transformată de Duhul Sfânt. Această dreptate interioară este expresia unei vieți dedicate iubirii de Dumnezeu și de aproapele.

### **IV. Iubirea manifestată în relațiile noastre cu ceilalți (Matei 5:21-26)**  

În continuarea predicii, Isus subliniază importanța iubirii în relațiile noastre interumane. Mânia, resentimentele și neiertarea sunt opuse iubirii și trebuie evitate de orice creștin.
- **Evitarea mâniei**

(v. 22): „Oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecății.” Mânia duce la distrugerea relațiilor și împiedică iubirea să se manifeste. A iubi înseamnă a răspunde cu răbdare și blândețe, chiar și atunci când suntem provocați.

- **Împăcarea cu fratele**

(v. 23-24): „Dacă îți aduci darul la altar și îți aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ți darul acolo și du-te întâi de te împacă cu fratele tău.” Iubirea autentică pune accent pe reconciliere și restaurarea relațiilor. Înainte de a veni la Dumnezeu cu rugăciuni sau daruri, trebuie să ne asigurăm că relațiile noastre cu ceilalți sunt bazate pe pace și iubire.

### **V. Iubirea manifestată în familie (Matei 5:27-32)**  

Familia este un loc sacru unde iubirea trebuie să fie vizibilă și constantă. Isus subliniază importanța purității și fidelității în relațiile familiale.
- **Păstrarea purității**

(v. 28): „Oricine se uită la o femeie ca s-o poftească a și preacurvit cu ea în inima lui.” Fidelitatea în căsătorie nu este doar un angajament exterior, ci și unul interior, în care inimile și gândurile noastre sunt dedicate partenerului de viață. A iubi înseamnă a păstra puritatea și a respecta sfințenia relației de căsătorie.

- **Sfințenia căsătoriei**

(v. 31-32): Iubirea adevărată între soți se bazează pe fidelitate, respect și devotament. Isus accentuează importanța păstrării căsătoriei ca o relație sacră, protejată de orice influență care ar putea să o destrame.

### **VI. Iubirea manifestată prin vorbirea noastră.


**Iubirea manifestată față de Dumnezeu și oameni: Chemarea la o viață autentică de credinta.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
**Introducere**  

Iubirea este inima și esența credinței creștine. Întregul mesaj al Evangheliei este centrat pe iubirea lui Dumnezeu pentru oameni și pe chemarea de a reflecta această iubire în relațiile noastre. Apostolul Ioan afirmă clar în 1 Ioan 4:8: „Dumnezeu este dragoste.” Această iubire s-a manifestat cel mai puternic prin jertfa lui Isus Hristos, care ne-a oferit un exemplu suprem de iubire necondiționată și sacrificiu de sine.
În Matei 5, în cadrul Predicii de pe Munte, Domnul Isus explică ce înseamnă să aparții Împărăției lui Dumnezeu și cum trebuie să fie trăită iubirea atât față de Dumnezeu, cât și față de ceilalți. Acest capitol ne arată că iubirea nu este doar o emoție sau o idee abstractă, ci un mod de viață activ și concret. Iubirea se reflectă în fiecare aspect al existenței noastre, de la modul în care ne relaționăm cu Dumnezeu până la modul în care ne tratăm semenii, chiar și pe cei care ne fac rău.
Acest articol explorează modul în care iubirea trebuie să fie manifestată în viața unui credincios, bazându-ne pe învățăturile Domnului Isus din Matei 5.

### **I. Iubirea manifestată prin caracterul nostru (Matei 5:1-12)**  

Domnul Isus începe Predica de pe Munte cu o serie de declarații cunoscute sub numele de „Fericiri”. Acestea descriu trăsăturile de caracter ale celor care fac parte din Împărăția lui Dumnezeu. Fiecare dintre aceste caracteristici este o expresie a iubirii autentice față de Dumnezeu și față de aproapele nostru.

- **Sărăcia în duh**

(v. 3): „Fericiți cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția cerurilor.” Sărăcia în duh înseamnă recunoașterea propriei noastre dependențe de Dumnezeu. Este o atitudine de smerenie și acceptare a faptului că fără Dumnezeu, suntem pierduți. Această smerenie este baza iubirii adevărate, pentru că ne deschide inima să primim harul divin.

- **Blândețea**

(v. 5): „Fericiți cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul.” Blândețea este o manifestare a iubirii care nu caută să domine sau să rănească pe ceilalți, ci să slujească și să-i ajute. Este o calitate ce reflectă caracterul lui Hristos, care a fost blând și smerit cu inima.

- **Mila**

(v. 7): „Fericiți cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă.” Milostenia este una dintre cele mai clare expresii ale iubirii. A fi milostiv înseamnă a avea compasiune pentru cei aflați în suferință și a-i ajuta fără a aștepta ceva în schimb. Așa cum Dumnezeu ne-a arătat milă, suntem chemați să arătăm milă celor din jurul nostru.
Aceste trăsături de caracter nu sunt simple virtuți morale, ci expresii ale iubirii divine care transformă viețile celor care Îl urmează pe Hristos. Ele ne arată că iubirea adevărată începe din inimă și se reflectă în acțiunile și atitudinile noastre față de ceilalți.

### **II. Iubirea manifestată prin influența noastră în lume (Matei 5:13-16)**  
După ce descrie caracterul celor care aparțin Împărăției, Isus le vorbește despre responsabilitatea lor în lume. Credincioșii sunt chemați să fie sare și lumină, ceea ce înseamnă că iubirea lor trebuie să influențeze pozitiv societatea în care trăiesc.

- **Sarea pământului** (v. 13): „Voi sunteți sarea pământului.” Sarea are rolul de a conserva și de a da gust mâncării. În mod similar, creștinii sunt chemați să păstreze adevărul și să aducă „gust” vieții spirituale prin iubirea și dedicarea lor față de Dumnezeu și față de ceilalți. Dacă iubirea noastră nu este autentică și activă, ne pierdem influența și nu putem îndeplini scopul pe care ni l-a încredințat Dumnezeu. - **Lumina lumii** (v. 14-16): „Voi sunteți lumina lumii.” Lumina simbolizează adevărul și dreptatea. Creștinii, prin iubirea și faptele lor bune, sunt chemați să fie lumini care să-i conducă pe ceilalți către Dumnezeu. „Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să-L slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri” (v. 16). Iubirea autentică nu poate fi ascunsă; ea trebuie să fie vizibilă prin faptele noastre.
Creștinii nu sunt chemați doar să trăiască pentru ei înșiși, ci să aibă un impact semnificativ în lume, arătând iubirea lui Dumnezeu prin felul în care își trăiesc viața de zi cu zi.

### **III. Iubirea manifestată prin ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu (Matei 5:17-20)**  
Isus afirmă că nu a venit să desființeze Legea și Profeții, ci să le împlinească. Iubirea autentică pentru Dumnezeu se reflectă prin ascultarea și respectarea Cuvântului Său.
- **Împlinirea Legii** (v. 17): „Să nu credeți că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.” Iubirea față de Dumnezeu nu constă doar în emoții sau în vorbe frumoase, ci în ascultarea Cuvântului Său. Când Îl iubim pe Dumnezeu, ne dorim să trăim în conformitate cu poruncile Sale și să împlinim voia Sa. - **Dreptatea care întrece** (v. 20): „Dacă dreptatea voastră nu va întrece pe cea a cărturarilor și a fariseilor, cu niciun chip nu veți intra în Împărăția cerurilor.” Isus ne învață că iubirea autentică nu este doar o conformitate exterioară cu niște reguli, ci o transformare profundă a inimii care duce la o trăire sinceră și autentică.
Adevărata iubire față de Dumnezeu se vede în modul în care trăim conform Cuvântului Său, în căutarea unei relații autentice cu El, nu doar într-o respectare formală a unor reguli.

### **IV. Iubirea manifestată în relațiile cu ceilalți (Matei 5:21-26)**  
Isus subliniază importanța iubirii în relațiile noastre cu ceilalți. Mânia, ura și neiertarea sunt opuse iubirii și trebuie evitate în viața credinciosului.
- **Evitarea mâniei** (v. 22): „Oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecății.” Mânia este un obstacol major în calea iubirii. A iubi pe aproapele înseamnă a căuta împăcarea și a evita conflictele care pot duce la ură și resentimente. - **Împăcarea cu aproapele** (v. 23-24): „Dacă îți aduci darul la altar și îți aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ți darul acolo și du-te întâi de te împacă cu fratele tău.” Iubirea adevărată pune pe primul loc reconcilierea. Înainte de a aduce jertfe sau rugăciuni lui Dumnezeu, trebuie să ne asigurăm că suntem în pace cu cei din jurul nostru.
Iubirea față de aproapele se manifestă prin iertare, reconciliere și construirea de relații sănătoase și pline de compasiune.

### **V. Iubirea manifestată în relațiile de familie (Matei 5:27-32)**  
Familia este locul unde iubirea trebuie să fie cea mai vizibilă și autentică. Isus subliniază importanța purității și fidelității în relațiile de familie.