## III. Iubirea manifestată prin modul cum împlinim Cuvântul lui Dumnezeu (Matei 5:17-20)

În acest pasaj, Iisus subliniază importanța respectării Legii și Profeților. În Matei 5:17, El afirmă: „Să nu credeți că am venit să stric Legea sau Profeții; am venit nu să stric, ci să împlinesc”. Acest verset subliniază faptul că misiunea Sa nu este de a desființa ceea ce a fost stabilit de Dumnezeu în Vechiul Testament, ci de a desăvârși învățăturile și de a le duce la împlinirea lor cea mai profundă.
Iisus a venit să împlinească profețiile și să aducă o înțelegere mai profundă a Legii lui Dumnezeu. El nu doar că respectă toate poruncile, ci le și dă o nouă dimensiune, punând accentul pe intenția din spatele acțiunilor noastre, pe inima omului, nu doar pe faptele exterioare. Acest aspect arată iubirea manifestată printr-o ascultare sinceră de Cuvântul lui Dumnezeu.

### 1. Iisus, împlinitorul Legii și Profeților
Legea dată prin Moise și profețiile Vechiului Testament au fost esențiale pentru înțelegerea voinței lui Dumnezeu. Iisus nu a venit să desființeze aceste legi, ci să le împlinească. În Matei 5:18, El spune: „Căci adevărat vă spun că, înainte să treacă cerul și pământul, nu va trece nici o iotă sau o frântură de literă din Lege, până când se vor împlini toate lucrurile.”
Această declarație este profundă, deoarece afirmă că nimic din ceea ce a fost scris în Lege nu este inutil sau depășit. Toate își vor găsi împlinirea în Iisus și în planul lui Dumnezeu pentru mântuirea lumii. Prin viața Sa, moartea și învierea Sa, Iisus a demonstrat cum Legea poate fi împlinită în mod perfect prin iubire.

### 2. Ascultarea și împlinirea poruncilor
Iisus continuă în versetul 19: „Așa că oricine va strica una din aceste porunci cât de mici și va învăța pe oameni așa, va fi chemat cel mai mic în Împărăția cerurilor; dar oricine le va păzi și va învăța pe alții să le păzească, va fi chemat mare în Împărăția cerurilor.”
Acest verset subliniază responsabilitatea credinciosului de a respecta toate poruncile, chiar și pe cele mai mici. Nu este vorba doar de ascultarea de porunci din obligație, ci de un angajament față de respectarea lor din iubire pentru Dumnezeu. De asemenea, acest verset ne învață importanța de a învăța pe alții să facă același lucru, dând astfel mărturie despre dragostea noastră pentru Dumnezeu prin acțiunile noastre.

### 3. Dreptatea care întrece pe cea a fariseilor
În versetul 20, Iisus face o afirmație care surprinde: „Căci vă spun că, dacă dreptatea voastră nu va întrece pe cea a cărturarilor și a fariseilor, cu nici un chip nu veți intra în Împărăția cerurilor.”
Această afirmație este revoluționară, deoarece cărturarii și fariseii erau considerați modele de respectare a Legii. Cu toate acestea, Iisus subliniază că dreptatea exterioară nu este suficientă. Adevărata dreptate vine din inimă și se manifestă prin iubire sinceră față de Dumnezeu și de semeni, nu doar prin respectarea mecanică a legii. Fariseii, deși respectau toate regulile exterioare, adesea nu manifestau o inimă curată și iubitoare, iar Iisus ne cheamă la o ascultare care să vină din interior.

## IV. Iubirea manifestată prin modul cum ne relaționăm la cei de lângă noi (Matei 5:21-26)
În această secțiune, Iisus pune accent pe modul în care trebuie să ne tratăm semenii. El abordează subiecte delicate, precum mânia și conflictele, și ne învață că iubirea față de aproapele se manifestă prin iertare și reconciliere.

### 1. Interdicția omorului și dimensiunea sa spirituală
„Ați auzit că s-a zis celor din vechime: «Să nu ucizi»; oricine va ucide va cădea sub pedeapsa judecății.” (Matei 5:21)
Porunca „Să nu ucizi” face parte din Decalog, însă Iisus aduce o perspectivă mai profundă asupra acestei porunci. El explică că rădăcina omorului este mânia necontrolată. În versetul următor, El spune: „Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecății” (Matei 5:22).
Așadar, Iisus nu se limitează doar la acțiunile fizice, ci se concentrează pe gândurile și sentimentele care duc la aceste acțiuni. Mânia și disprețul față de aproapele nostru sunt la fel de condamnabile ca faptele de omor. Prin aceasta, Iisus ne învață că iubirea față de aproapele începe cu controlul gândurilor și emoțiilor noastre.

### 2. Reconcilierea cu aproapele
În versetele 23-24, Iisus subliniază importanța reconcilierii: „Așa că, dacă îți aduci darul la altar și acolo îți aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ți darul acolo înaintea altarului și du-te întâi de te împacă cu fratele tău; apoi vino de adu-ți darul.”
Această învățătură este profundă, deoarece arată că relația cu aproapele nostru este strâns legată de relația noastră cu Dumnezeu. Nu putem să ne apropiem de Dumnezeu cu o inimă plină de resentimente sau de neiertare. Reconcilierea este o condiție esențială pentru o viață de iubire autentică față de Dumnezeu și față de semeni.
Iubirea față de aproapele nu este doar o chestiune de politețe sau de comportament extern, ci presupune o atitudine interioară de iertare și dorința de a restabili relațiile atunci când ele sunt rupte. Aceasta este o manifestare concretă a iubirii creștine.

### 3. Urgența împăcării
Iisus continuă în versetele 25-26: „Caută de te împacă degrabă cu pârâșul tău, câtă vreme ești cu el pe drum, ca nu cumva pârâșul să te dea pe mâna judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna temnicerului și să fii aruncat în temniță. Adevărat îți spun că nu vei ieși de acolo până nu vei plăti cel din urmă bănuț.”
Aici, Iisus subliniază urgența împăcării. Nu trebuie să amânăm rezolvarea conflictelor, ci trebuie să căutăm împăcarea cât mai curând posibil. Această urgență reflectă faptul că relațiile noastre cu ceilalți influențează relația noastră cu Dumnezeu. Mânia, neiertarea și resentimentele sunt obstacole care ne împiedică să trăim în pace și iubire, așa cum ne cere Dumnezeu.

## V. Iubirea manifestată prin modul cum primim relațiile de familie (Matei 5:27-32)
Un alt domeniu important în care iubirea se manifestă este relația de familie, în special căsătoria. Iisus aduce în discuție două aspecte importante: curăția inimii în relațiile conjugale și integritatea morală în ceea ce privește divorțul.

### 1. Curăția inimii și adulterul spiritual
„Ați auzit că s-a zis: «Să nu preacurvești». Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a și preacurvit cu ea în inima lui.” (Matei 5:27-28)
La fel cum Iisus a redefinit omorul ca fiind o problemă de inimă, tot astfel redefinește și adulterul. El arată că adulterul.

### 2. Curăția inimii și măsurile extreme de protecție împotriva păcatului
Iisus continuă în Matei 5:29-30: „Dacă ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l și leapădă-l de la tine; căci este mai de folos să piară unul din mădularele tale, decât să fie aruncat tot trupul tău în gheenă. Și dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o și leapăd-o de la tine; căci este mai de folos să piară unul din mădularele tale, decât să fie aruncat tot trupul tău în gheenă.”
Aceste cuvinte ale lui Iisus subliniază seriozitatea și gravitatea păcatului. El folosește un limbaj metaforic extrem pentru a evidenția că orice ne împiedică să trăim în curăție și sfințenie trebuie înlăturat fără întârziere. Nu este vorba despre auto-mutilare fizică, ci despre eliminarea oricărui lucru sau situație care ne aduce ispita. Acest îndemn este un apel la a trăi o viață de integritate și curăție, punând iubirea față de Dumnezeu și sfințenia Sa mai presus de orice alt lucru.

### 3. Divorțul și integritatea relațiilor de familie
În Matei 5:31-32, Iisus abordează tema divorțului: „S-a zis: «Oricine își va lăsa nevasta să-i dea o carte de despărțire. » Dar Eu vă spun că oricine își lasă nevasta, afară de pricină de curvie, o face să preacurvească; și cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurvește.”
Aici, Iisus oferă o interpretare mai profundă a poruncilor legate de divorț. În vremea Lui, legile evreiești permiteau divorțul relativ ușor, însă Iisus restabilește standardele inițiale ale lui Dumnezeu privind căsătoria, subliniind că aceasta este o relație sacră, creată pentru a fi permanentă. El permite divorțul doar în cazuri extreme, precum adulterul, subliniind totodată valoarea și importanța fidelității în cadrul căsătoriei. Astfel, iubirea față de Dumnezeu și respectarea poruncilor Sale se reflectă și în modul în care credincioșii își trăiesc relațiile de familie.

## VI. Iubirea manifestată prin modul de vorbire (Matei 5:33-37)
În această secțiune, Iisus abordează tema jurămintelor și a veridicității cuvintelor noastre. Credincioșii sunt chemați să trăiască în adevăr și transparență, fără a se baza pe jurăminte exagerate pentru a-și valida cuvintele.

### 1. Jurămintele în Vechiul Testament
Iisus începe această parte cu o referință la jurămintele din Vechiul Testament: „Ați mai auzit că s-a zis celor din vechime: «Să nu juri strâmb, ci să împlinești față de Domnul jurămintele tale. »” (Matei 5:33)
În Vechiul Testament, jurământul era considerat o formă solemnă de a asigura că ceea ce spui este adevărat. Era un angajament luat înaintea lui Dumnezeu, și încălcarea unui astfel de jurământ era considerată un păcat grav (Leviticul 19:12, Deuteronom 23:21).

### 2. Veridicitatea în toate cuvintele
Iisus oferă o alternativă radicală la tradiția jurofiilor, spunând: „Dar Eu vă spun: să nu jurați nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu; nici pe pământ, pentru că este așternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui Împărat. Să nu juri nici pe capul tău, căci nu poți face un fir de păr alb sau negru. Felul vostru de vorbire să fie: «Da, da»; «Nu, nu»; ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău.” (Matei 5:34-37)
Iisus îndeamnă la simplitate și claritate în vorbire. Credinciosul nu ar trebui să aibă nevoie de jurăminte pentru a dovedi că ceea ce spune este adevărat. În schimb, el trebuie să trăiască într-un asemenea fel încât cuvintele sale, „da” și „nu”, să fie suficiente și demne de încredere. Iisus leagă această puritate a vorbirii de iubirea față de aproapele și de Dumnezeu, subliniind că integritatea este esențială într-o viață trăită în ascultare de voința lui Dumnezeu.

## VII. Iubirea manifestată prin iubirea vrăjmașilor (Matei 5:38-47)
Iisus aduce învățături radicale cu privire la relațiile cu dușmanii. În contrast cu învățătura tradițională a retribuției, „ochi pentru ochi”, El ne învață să iubim și să binecuvântăm chiar și pe cei care ne fac rău.

### 1. Retribuția și lecția non-rezistenței
„Ați auzit că s-a zis: «Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte. » Dar Eu vă spun să nu vă împotriviți celui ce vă face rău. Ci oricui te lovește peste obrazul drept, întoarce-i și pe celălalt. Celui ce vrea să se judece cu tine și să-ți ia haina, lasă-i și cămașa. Dacă te silește cineva să mergi cu el o milă, mergi cu el două.” (Matei 5:38-41)
Această poruncă contrazice logica retributivă a lumii și îi învață pe credincioși să nu răspundă răului cu rău. Iisus ne cheamă să renunțăm la dorința de răzbunare și să răspundem la violență sau nedreptate cu iubire și bunătate. El ne învață că iubirea față de aproapele trebuie să se extindă chiar și asupra celor care ne persecută sau ne tratează nedrept.

### 2. Iubirea vrăjmașilor
În continuare, Iisus ridică ștacheta mai sus, cerându-ne să iubim pe cei care ne sunt vrăjmași: „Ați auzit că s-a zis: «Să iubești pe aproapele tău și să urăști pe vrăjmașul tău. » Dar Eu vă spun: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc, ca să fiți fii ai Tatălui vostru care este în ceruri.” (Matei 5:43-45)
Această învățătură este esențială în mesajul creștin despre iubire. Iubirea față de vrăjmași reflectă caracterul lui Dumnezeu, care face să răsară soarele atât peste cei buni, cât și peste cei răi. Este o chemare la o iubire necondiționată, una care nu depinde de meritul persoanei iubite, ci de natura iubirii divine care locuiește în noi.

### 3. Desăvârșirea în iubire
Iisus își încheie această secțiune cu un îndemn la desăvârșire: „Fiți dar desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.” (Matei 5:48)
Acest îndemn ne arată că iubirea față de vrăjmași nu este o opțiune pentru cei credincioși, ci un standard al desăvârșirii. Este o chemare la a reflecta caracterul lui Dumnezeu în viețile noastre de zi cu zi. Iubirea perfectă nu face diferențe între oameni și este dispusă să ierte, să binecuvânteze și să facă bine chiar și celor care ne fac rău.  Acest articol evidențiază felul în care iubirea trebuie să se manifeste în toate aspectele vieții credincioșilor.

### Desăvârșirea iubirii – o chemare la asemănarea cu Dumnezeu
Partea finală a predicii de pe munte din Matei 5:48 ne oferă un standard înalt: „Fiți dar desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.” Aceasta este o chemare la desăvârșire în iubire și moralitate, la o viață de trăire sfântă, care nu se conformează cu standardele umane, ci cu standardele divine. Prin această poruncă, Iisus ne cheamă să imităm caracterul lui Dumnezeu, care manifestă o iubire necondiționată și absolută față de toți oamenii.
Este important de remarcat faptul că această desăvârșire nu se referă la o perfecțiune imposibil de atins, ci la un ideal de a fi compleți în iubirea și dedicarea față de Dumnezeu. Acest concept de desăvârșire este conectat cu dorința lui Dumnezeu ca noi să fim reflecții ale caracterului Său în relațiile noastre cu ceilalți, oferind iubire, iertare și compasiune chiar și celor care ne fac rău.
În concluzie, iubirea manifestată față de Dumnezeu și față de aproapele este centrală în viața creștină. Fiecare secțiune din Matei 5 subliniază un aspect esențial al acestei iubiri, fie că este vorba despre curăția inimii, integritatea relațiilor de familie, sinceritatea în vorbire sau iubirea față de vrăjmași. Împlinirea acestor porunci ne duce mai aproape de a reflecta chipul lui Dumnezeu în viața noastră de zi cu zi.

Acest text a fost redactat cu atenție la detalii, urmărind să ofere o înțelegere profundă a modului în care iubirea creștină trebuie să se manifeste în toate aspectele vieții. Textele biblice analizate în profunzime, din perspective istorice și teologice, subliniază relevanța și puterea iubirii creștine, așa cum este învățată de Iisus Hristos în Predica de pe Munte.
Text redactat de notarul Daniel Ioan.