„Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.” (Evrei 10:23)

     Dacă citim cu atenție cartea Geneza, vom observa că în timpul procesului de creație, Dumnezeu numără zilele pe baza nopților anterioare. Biblia nu spune: „dimineața și seara au format prima zi”, ci spune: „a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.” (Geneza 1:5). Iar acest lucru ar putea să ne spună că Dumnezeu este specializat în a scoate lumina din întuneric – adică, noi trebuie să trecem prin una pentru a ajunge la cealaltă! Dumnezeu i-a spus lui Moise că îngerul morții va veni noaptea și, unde va vedea sângele mielului pe ușă, locuitorii acelei case vor fi salvați (vezi Exodul 12:12-13). Tot în cartea Exodul citim că Dumnezeu „a pus marea în mişcare printr-un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea… și a uscat marea… Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat…” (Exodul 14:21-22) Iar David a scris: „seara vine plânsul, iar dimineaţa, veselia.” (Psalmul 30:5). Deci, zorii sunt mai strălucitori datorită întunericului care i-a precedat, tot la fel biruința ta este mai plină de satisfacții atunci când ea apare pe fundalul durerii, al pierderii și-al provocării. Marile dimineți vin după trecerea prin nopți grele. Când vezi pe cineva care crezi că are o zi minunată, sunt șanse mari să te uiți la cineva care a trecut printr-o noapte lungă. Când îi auzi pe oameni proclamându-și victoria, dimineața, să fii sigur că și-au petrecut noaptea rugându-se și plângând înaintea lui Dumnezeu. Biblia ne îndeamnă: „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.” (Evrei 10:23). A avea încredere în Dumnezeu este mai mult decât o simplă dorință. Înseamnă să știi că dacă (și ce) a promis, El va face… și să înțelegi că El nu controlează doar creația, ci și circumstanțele tale. Așadar, să nu ezităm în mărturisirea credinței noastre în Dumnezeu!