„Noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu…” (1 Corinteni 3:9)

     Biblia ne spune că trebuie să iubim, să cinstim și să lucrăm împreună. Atunci, de ce n-o facem? Din cauza egoismului! Ne place să credem că putem face totul singuri… dar nu asta este realitatea! Nu există supermeni sau superfemei. Așadar, întrebarea nu este dacă poți sau nu să faci totul de unul singur, ci cât de repede îți vei da seama că nu poți? Filantropul Andrew Carnegie a declarat: „Este un mare pas în dezvoltarea ta atunci când ajungi să accepți că alții te pot ajuta să faci o treabă mai bună decât ai putea să faci singur!” După ce i-a pregătit pe ucenicii Săi pentru slujire, Isus i-a trimis doi câte doi; nu existau acțiuni individuale! De ce? Din mai multe motive: pentru a se împiedica unul pe altul să se abată de la calea cea bună; pentru a se responsabiliza reciproc; pentru a se încuraja unul pe altul atunci când lucrurile deveneau dificile; pentru a compensa o slăbiciune cu o calitate corespunzătoare. Fiecare dintre noi are „puncte slabe” și avem nevoie de cineva cu o viziune clară în acele domenii pentru a ne ajuta să vedem lucrurile așa cum trebuie. Un exemplu clar găsim în Exodul 17, când Moise și-a ridicat mâinile cerând ajutorul lui Dumnezeu și armata lui Israel a învins pe Amalec. Dar când Moise a obosit și a coborât mâinile, Amalec s-a întors împotriva lui Israel. Care a fost soluția? „Mâinile lui Moise fiind trudite, ei au luat o piatră, au pus-o sub el, şi el a şezut pe ea. Aaron şi Hur îi sprijineau mâinile, unul de o parte, iar altul de alta, şi mâinile lui au rămas întinse până la asfinţitul soarelui. Şi Iosua a biruit pe Amalec şi poporul lui cu tăişul sabiei.” (Exodul 17:12-13). Așadar, iată două întrebări la care trebuie să răspunzi, astăzi: Cine-ți ține mâinile ridicate, atunci când sunt trudite? Și: Ale cui mâini le ții, tu?!