„Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători…” (Iacov 1:22)

     Un autor creștin a scris: „Din cuvântul latinesc pentru „ascultare” (auditum) își trage rădăcina cuvântul „audit” (verificare). Când auzi o prelegere, tu preiei o mulțime de informații, dar… ce faci cu ele? Nu ai teme pentru acasă de făcut… sau, dacă le faci, nu urmează să fie verificate și notate. Nu dai teste și nici nu primești vreo apreciere. Același lucru este valabil și în viața noastră spirituală: nu primești aprecieri pentru că auzi Scriptura; trebuie s-o pui în practică. Fiecare cuvânt din Scriptură trebuie tradus prin ascultare și trăire. În lumea occidentală, se face o distincție între a ști și a face. Dar nu exista o astfel de distincție în gândirea iudaică antică. A cunoaște însemna a face și a face însemna a cunoaște. Dacă nu făceai un lucru, nu-l cunoșteai cu adevărat. Așadar, cunoașterea nu este suficientă. Adevărul trebuie transpus în viață!” În epistola lui Iacov citim: „Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri. Căci, dacă ascultă cineva Cuvântul şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era. Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.” (Iacov 1:22-25). Dumnezeu nu te binecuvântează pentru ceea ce știi, ci pentru ceea ce faci în legătură cu ceea ce știi. Așadar, de fiecare dată când dai peste un verset care simți că te îndeamnă să faci un anumit lucru, pune-l în practică chiar în acea zi!